luni, 26 iulie 2010

Haos total pentru Bucureşti

Subiectul reorganizării modului de administrare al Bucurestiului şi eventual al zonei metropolitane Bucuresti – Ilfov este readus în discuţie de către prefectul capitalei, domnul Mihai Atănăsoaie. Astfel, descoperim că există în acest moment o propunere, într-o formă incipientă, aflată în dezbatere privind administrarea Bucureştiului.

Afirmaţia prefectului Capitalei este specifică actualei guvernări. Forma invocată de prefect nu este publică, deci nu este supusă unei dezbaterii largi şi transparente decât poate cu excepţia forurilor interioare ale PDL-ului.

Propunerea prin care mai întâi organizăm administraţia Bucureştiului după care, printr-o lege separată, organizăm regiunea Bucureşti – Ilfov, este lipsită de orice simţ practic. Este ca şi cum renovezi o cameră şi după, hotărăşti să renovezi tot apartamentul!

Din declaraţia prefectului reiese interesul crescut al PDL pentru alegerea şi împărţirea viitoarelor posturi şi a resurselor financiare, care în cazul Primăriei Municipiului Bucureşti reprezintă circa 35% din PIB-ul României; mai mult decât atât, se urmăreşte chiar eliminarea posibilităţii ca decizia privind destinaţia fondurilor să se facă de către factorii deliberativi aflaţi mai aproape de comunitate.

Practic, în loc să pornim de la principiile descentralizării şi subsidiarităţii, folositoare cetăţeanului, constatăm că PDL-ul, prin reprezentantul guvernului Boc în teritoriu, caută soluţii de centralizare a deciziei, astfel încât banii publici să fie direcţionaţi “bine”.

marți, 20 iulie 2010

Primăria sector 6 în pragul blocajului!

Încă de la emiterea Ordonanţei de Urgenţă nr. 63/2010 a Guvernului României referitoare la finanţarea administraţiei publice locale şi politica de personal, atrăgeam atenţia că momentul aplicării prevederilor acesteia în adminstraţia municipiului Bucurestiului va fi consemnat ca un moment negru al adminstraţiei.
Această ordonanţă, contestată de către noi, liberalii bucureşteni, la Avocatul Poporului şi implicit la Curtea Constituţională conţine grave atingeri aduse principiului autonomiei administraţiei publice locale, având un impact negativ asupra funcţionării autorităţilor publice locale.
O să îmi permit să vă prezint câteva din observaţiile mele pe marginea acestei ordonanţe.
1. Ordonanţa de urgenţă face referire la aspecte de natură organică, intrând astfel în atribuţiile specifice Parlamentului.
2. Se încalcă articolul 121 din Constituţia României referitor la principiile descentralizarii şi autonomiei locale.
3. Decizia de reducere a personalului din administraţia publică intră în contradicţie cu prevederile Codului Muncii, fapt ce va duce la zeci de mii de procese cu statul român în care salariaţii, pe baza cazurilor din jurisprudenţă, au mari şanse de câştig.
4. Anexele referitoare la dimensiunea populatiei sunt inexacte, în sensul consemnării unui număr cu mult diminuat, populaţia sectorului 6, spre exemplu, fiind semnificativ mai mare în realitate. De precizat este faptul că în funcţie de mărimea populaţiei se determină numărul de angajaţi ai administraţiei publice locale.
5. O serie de factori care determină mărimea administraţiei locale nu sunt luaţi în considerare deloc. Caz concret în sectorul 6 unde există un centru studenţesc de circa 25.000 persoane, alţi locuitori cu vize de flotatnt – circa 10.000 persoane, persoane până în 18 ani – sub 10% din populatia cu drept de vot).
6. Reducerea cu peste 800 de persoane a personalului din administraţia publică sector 6 va bloca total sau parţial unele activitati. Ce poţi face cu oameni mai puţini şi mai prost plătiţi? Din acest moment nu mai putem vorbi despre calitatea serviciilor publice, iar şpaga va fi la mare căutare.
7. Externalizarea unor atribuţii ale primăriei de sector către societăţi private, pe fondul diminuării de personal, se va face cu siguranţă la costuri mai mari de cât cele actuale.

Concluzii: administraţia locală sector 6 blocată, cheltuieli pentru furnizarea serviciilor publice mult mai mari, încurajarea şpăgii de subzistenţă, disponibilizarea a 800 de persoane cu implicaţii directe asupra familiilor acestora, creşterea infracţionalităţii, toate acestea, multiplicate la nivel de ţară, fiind efectele caracteristice guvernării Băsescu-Boc.

luni, 19 iulie 2010

Domnule Băsescu eşti vinovat pentru nostalgia comunistă!

A apărut de curând un sondaj menit să vadă opinia populaţiei în legătură cu perioada comunistă. Mă aşteptam, ce e drept, ca procentul nostalgicilor să fie destul de mare, însă nu îmi imaginam ca 45% dintre români să regrete perioada comunistă.

Ar fi uşor de înţeles procentul mare dacă ar fi fost chestionaţi doar cei peste o anumită vârstă care acum se adaptează cu greu stilului de viaţă “democratic” şi “capitalist”. Rigorile unui sondaj reprezentativ impun însă o selecţie atentă a eşantionului de persoane cărora li se aplică chestionarul. Cu alte cuvinte, acest procent de 45% din populaţia ţării înglobează şi alte categorii sociale decât pensionarii, printre care şi tinerii.

Profilul nostalgicului comunist este: a trăit în comunism cel puţin 20 de ani, se adaptează cu greu unei societăţi cu reguli neclare, are o situaţie financiară precară, nu îşi găseşte un loc de muncă prea uşor, aşteaptă ca statul să îl susţină permanent, are un nivel mediu spre scăzut de înţelegere şi cunoştinţe despre societate şi, nu în ultimul rând, este extrem de dezamăgit de politică şi politicieni.

Din punctul meu de vedere, vina pentru aceasta situaţie este în parte individuală (pentru că depinde doar de noi să cunoaştem ce a însemnat perioada comunistă, depinde doar de noi să ne adaptăm unei ritm de viaţă extrem de dinamic şi imprevizibil), dar în egală măsură aparţine şi sistemului social în care trăim (sistemul educativ ineficient, alimentarea permanentă a mentalităţii de “asistat social”, existenţa unor reguli aplicabile doar pentru unii şi profitabile pentru alţii etc).

În momentul în care spun sistem social mă refer în primul rând la stat. Inevitabil, când zici stat, te gândeşti cine îl conduce. Din acest punct de vedere România a fost până în 2008, republică parlamentară, deci Parlamentul, în calitate de creator de reguli nu şi-a făcut treaba bine – nu a făcut reguli destul de bune. După crearea regulilor, cineva trebuie să le aplice. Aici intervine guvernul şi tot ce reprezintă acesta: ministere, agenţii, prefecturi, judecătorii care interpretează regulile după bunul plac.

În 2004 însă, a existat un moment “istoric” îndrăznesc să spun: momentul alegerilor parlamentare şi prezidenţiale când moştenitorii fostului partid comunist, deveniţi baroni ai banilor şi ai proprietăţilor publice, PSD pe numele lor, au fost învinşi. Încărcătura emoţională extrem de mare cu care a început guvernarea alianţei DA ar fi trebuit să dea de gândit Preşedintelui Băsescu. Miza era extrem de mare: o guvernare care să impună domnia legii asupra sistemului social.

Ce a făcut Preşedintele? Nimic din ce ar fi trebuit să facă. A preferat să caute permanent, nod în papură guvernului Tăriceanu, întreţinând o stare conflictuală în societate. În final, odată cu alegerile generale din 2008, Preşedintele a reusit să îşi impună domnia şi asupra guvernului. Din acel moment republica parlamentară a devenit republică prezidenţială de facto. Peste sistemul social a venit şi o puternică criză economică. Categorii sociale importante au fost manipulate să se învrăjbească între ele. Răspunsul guvernului prezidenţial a fost dur, haotic şi a aruncat în disperare şi sărăcie milioane de români.

Din şirul acestor măsuri, ultima se referă la reducerea numărului de prefecţi, secretari de stat şi instituţii aflate în subordinea guvernului. Şi în acest caz constatăm aplicarea unui principiu comunist: rotaţia cadrelor. Vedem cum secretari de stat sunt mutaţi pe funcţii de consilieri, prefecţi pe funcţii de inspectori şi aşa mai departe.

Ce se întâmplă? Se întâmplă că oameni apropiaţi de PDL şi de guvernare sunt protejaţi. Curat clientelism politic. În acest timp cheltuielile de la bugetul de stat au crescut în primele 6 luni din 2010 cu 6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Se vede treaba ca e criză doar pentru unii.

Pentru toate acestea, sunteţi vinovat tovaraşe Băsescu!

vineri, 9 iulie 2010

Ţara e sub ape iar Băsescu mănâncă o fasole cu militarii veniţi să facă diguri

Încă din 2005, valurile de inundaţii nu mai contenesc. Blestem sau nu, trebuie să analizăm prestaţia instituţiilor statului.

Dacă până în 2004, autorităţile nu au avut un plan efectiv de apărare contra inundaţiilor, decât minime lucrări de întreţinere a digurilor, în 2005 natura a lovit crâncen. Din acel moment au apărut primele măsuri concrete de evaluare şi contracarare a riscurilor de inundaţii.

Sub guvernarea Tăriceanu a demarat finanţarea substanţială a acestor lucrări de intervenţie asupra bazinelor hidrografice cu probleme. Lista de probleme a fost însă prea mare pentru a fi rezolvate până în 2008.

Schimbarea guvernului în 2008 a adus cu sine sistarea acestor lucrări. Astfel a apărut discuţia cu banii daţi de Tăriceanu pentru diguri dar care au fost redirecţionaţi către săli de sport de exemplu. Se vede treaba că datoriile electorale erau mai greu de plătit din devieri de cursuri ale râurilor sau din diguri făcute la timp şi nu în condiţii de inundaţii catastrofale.

Suntem martori de circa 2 săptămâni la o cursă a autorităţilor pentru umplerea sacilor de nisip, măsură efemeră dar şi avantajosă financiar. În condiţii de urgenţă, legea spune că încredinţarea lucrărilor de îndiguire, în cazul de faţă, se face prin negociere directă.

În acest timp, Preşedintele, îşi găseşte puterea de a certa sinistraţii dar şi pentru a servi, cu tot dichisul, o porţie de fasole cu militarii detaşaţi la construirea de diguri.

vineri, 2 iulie 2010

TVA de 5% pentru alimente si constructii

În urmă cu doar două zile deputaţii PNL alături de cei ai grupului parlamentar PSD+PC din cadrul Camerei Deputaţilor au reuşit să impună adoptarea în comisia de buget-finanţe a unor de amendamente menite să diminueze din efectele măsurilor de austeritate adoptate de guvernul Boc şi să asigure premisele unei relansări economice pe termen mediu şi lung.

Astfel, amendamentele referitoare la eliminarea impozitului forfetar, reducerea TVA la 5% pentru alimentele de bază si pentru construcţii au fost adoptate.

Deşi în cursul zilei de ieri domnul Boc s-a pronunţat în defavoarea reducerii cotei de TVA la alimentele de bază, considerând-o fără argumente ca fiind nesustenabilă, sper ca la debutul viitoarei sesiuni parlamentare din septembrie Camera Deputaţilor să adopte aceste măsuri.

Se vede treaba că nu e în interesul guvernului actual să sprijine, de exemplu, producţia autohtonă de alimente, pe care eu personal o văd ca un posibil domeniu prioritar de relansare a economiei.