miercuri, 29 februarie 2012

Ne vom respecta obligatiile de mediu?

După momentul semnării Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, termenele aparent îndepărtate pentru care România își asuma obligația de a îndeplini diferite obiective economico-sociale, i-au făcut pe majoritatea responsabililor autorităților publice centrale și locale să trateze problema mult prea relaxat. 

Astăzi, la mai bine de 7 ani de la asumarea acestor obligații, pașii foarte mici făcuți în respectarea angajamentelor obligatorii ne determină să acționăm fără ezitare, în caz contrar riscând amenzi de ordinul milioanelor de euro.

Gestionarea deșeurilor reprezintă unul din cele mai importante angajamente asumate de țara noastră pe domeniului politicilor de mediu. Și aici, ca și în alte domenii, unele termene asumate au fost deja cu mult depășite.

Pentru anul 2011, România și-a asumat ca țintă o rată de colectare, reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje de 55%. În regiunea București-Ilfov, spre exemplu, pașii făcuți pentru acest domeniu sunt nesemnificativi, obiectivele regăsindu-se mai mult în rapoarte decât în teren.

Este nevoie de voință politică pentru a trata subiectul cu responsabilitate și determinare. Realizarea unei stații de incinerare și valorificare energetică (producerea de energie termică/electrică) a deșeurilor colectate selectiv și care nu pot fi reciclate, este un prim obiectiv ce trebuie realizat cât mai repede. Finanțarea pentru o astfel de investiție este susținută în proporție de 50% din fonduri europene, prin Programul Operațional Sectorial Mediu, domeniul 2.1- " Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și extinderea infrastructurii de management al deșeurilor".

Este adevărat că autoritățile locale vor fi nevoite să asigure și ele finanțare pentru un astfel de proiect, însă costurile ulterioare, reduse semnificativ, de producere a energiei termice/electrice vor asigura amortizarea rapidă a investiției. De asemenea, avantajele de mediu sunt mai mult decât evidente. Prin incinerarea deșeurilor se va atinge și o altă țintă asumată, și anume reducerea cantităților de deșeuri depozitate.

Realizarea unui incinerator pentru valorificarea energetică a deșeurilor constituie unul dintre proiectele pe care le voi susține a se realiza prioritar la nivelul Municipiului București. Doar alegând soluții durabile, cu grijă față de mediu, la problemele de astăzi putem construi o capitală cu adevărat europeană și putem spera la o durată de viață mai mare.

vineri, 24 februarie 2012

Politica josnica a PDL - nu au inteles nimic din fenomenul Piata Universitatii


Ce vedem în aceste zile din partea puterii este, de fapt, în aceeași notă și manieră a ultimilor ani.
Departe de a dori un dialog sau de a fi dispusă a renunța la practicile nedemocratice, puterea a declanșat o nouă ofensivă mediatică împotriva opoziției.
Propaganda agresivă a PD împotriva USL dovedește două lucruri:
  • Că PD și puterea actuală nu dorește niciun fel de dialog, toată retorica lor despre dialog fiind una falsă și ipocrită;
  • Că există o mare teamă în rândul PD, care știe că va pierde viitoarele alegeri și că USL va câștiga.
Personaje precum Ioan Oltean sau Sever Voinescu ies public și jignesc opoziția, o califică în diferite feluri și în paralel își clamează disponibilitatea la dialog. Este un non-sens, iar tema dialogului este evident una falsă, cu același scop de a induce în eroare opinia publică și de a fugi de responsabilitatea calității dezastruoase a actului de guvernare. Este prea târziu însă pentru această putere și pentru acest tip grosolan de manipulare. 
 Oamenii nu mai pot fi păcăliți, indiferent câte artificii de imagine ar încerca PD.
  • PD are bani de afișe și de pliante împotriva opoziției, în timp ce am văzut chiar ieri cazuri disperate de bolnavi pentru care nu mai există medicamente.
  • PD se comportă ca și cum a rezolvat toate problemele acestei țări, a scos România din criză, a adus prosperitate și nu i-a rămas altceva de făcut decât afișe împotriva opoziției.
Singura preocupare a PD este de a-și salva cele câteva procente rămase și de a evita penibilul unei clasări pe locul trei la viitoarele alegeri.
Se pare că toți parlamentarii USL vor deveni în perioada următoare ținta unor astfel de atacuri prin pliante și afișe defăimătoare. Stau și mă întreb, oare cu ce mă vor ataca pe mine și activitatea mea de deputat al Colegiului electoral numărul 27 – Cartierul Militari. Poate cu prezența la activitățile Camerei Deputaților, care fie vorba între noi a fost de circa 90% din numărul total de ședințe de Plen în cei patru ani de mandat. Asta nu o spun eu, ci o spune una dintre puținele organizații non-guvernamentale care a reușit să își păstreze integritatea și independența vizavi de factorul politic – Institutul pentru Politici Publice. Ba mai mult decât atât, din cele 10 procente de absențe, 7-8% dintre ele au fost generate de decizia PNL-ului de a se retrage cu întreg numărul de parlamentari de la anumite lucrări ale Parlamentului la care abuzurile venite din partea Puterii ne-ar fi transformat în complicii lor în luarea unor decizii aflate la limita legalității.
În tot cazul, aștept cu interes campania PD-ului și le mulțumesc anticipat pentru reclama gratuită. Se vede treaba că nu degeaba se află în fruntea guvernului un fruntaș al serviciilor secrete. 

miercuri, 22 februarie 2012

Pretul gigacaloriei, o posibila afacere desteapta

Consultările publice din ultimii ani au identificat prețul de facturare al energiei termice ca fiind una dintre principalele probleme ale bucureștenilor. Cu siguranță, din cauza începutului friguros de an, pentru plata facturilor, bucureștenii vor scoate și mai mulți bani din buzunar, dat fiind necesarul și mai mare de căldură.

Modul în care a fost tratată producția și distribuția agentului termic în regim centralizat în Municipiul București este unul dezastruos. În ultimii 20 de ani, singura politică a celor ce gestionează acest domeniu a fost protejarea anumitor interese, fie că vorbim de achizițiile publice sau de structura stufoasă de angajați bine plătiți.

 În gestionarea sistemul de producție și distribuție a energiei termice din București sunt implicate în mod direct două instituții: Ministerul Economiei prin SC Electrocentrale Bucureşti SA (ELCEN) și Primăria Municipiului București prin RADET. Niciuna din aceste instituții, de-a lungul celor 20 de ani, nu a întocmit și derulat strategii corespunzătoare realităților în care trăim, mulțumindu-se să peticească câte ceva pe ici, pe colo. De reglementarea pieței energiei electrice și termice se ocupă o autoritate a statului, ANRE, teoretic independentă, care, până la momentul de față, nu a demonstrat decât că face jocuri politice.

Cât timp prețul de producție, adică cel cu care producătorul de energie termică vinde RADET-ului, este unul raportat la nivelul presupus al costurilor și nu al performanței, unitatea furnizoare de energie termică, adică ELCEN-ul, nu va avea nici un motiv să producă mai ieftin. În plus, o parte din costurile pentru producerea energiei electrice de către ELCEN sunt transferate energiei termice, adică acea energie pe care o plătește locatarul de la bloc.

Același principiu este valabil și pentru activitatea realizată de RADET, care asigură sistemul de transport, distribuție și furnizare, după niște costuri ce includ pierderi ridicate suportate de către consumatorul final - locatarul de la bloc. Fie vorba între noi, acest sistem este în mare parte cel conceput și implementat înainte de 1989, când conceptul de eficiență scăzută era la ordinea zilei.

Măsura acordării subvențiilor de către Primăria Capitalei este una absolut necesară pentru populație, însă deosebit de nocivă pentru competitivitatea de cost și randament ale ELCEN și RADET. Sistemul subvențiilor permite celor două societăți să funcționeze la randament scăzut, bugetul Primăriei Capitalei fiind cel ce acoperă și pierderile. În acest fel s-a ajuns în situația stupidă în care două societăți aparținând statului să înregistreze datorii de sute de milioane de euro, una față de cealaltă.

Este nevoie de un moment zero în care jaful pe spinarea plătitorului de energie termică să înceteze. Un moment de la care prețurile să fie calibrate doar în funcție de eficiență. Acest model se poate implementa doar prin concesionarea celor două societăți către mai multe entități private, potente financiar, ce pot asigura investițiile necesare funcționării la eficiență ridicată, și prin reglementarea prețului energiei termice de către ANRE pe principii tehnico-economice juste.

joi, 16 februarie 2012

Natura a invins si de data asta!

Căderile masive de zăpadă din ultimele două săptămâni , însoţite şi de viscol, ne demonstrează odată în plus că în Romania autorităţile fac treabă de mântuială şi pe foarte mulţi bani publici. Faptul că anual orice ninsoare cât de mică blochează activităţile de transport şi indirect pe cele economice nu a trezit autorităţilor temerea că o ninsoare puternică ar putea paraliza practic România. Ei bine acest lucru se întâmplă acum!

Soluţia găsită de autorităţi pentru salvarea oamenilor îngropaţi în zăpadă o reprezintă intervenţia forţelor armate, asta în timp ce ministerul transporturilor şi ministerul de interne se bazează pe utilajele de deszăpezire ale celuilalt, fiind de remarcat ping-pongul de responsabilitate făcut între primării, prefecturi şi autorităţile centrale. Diverşi reprezentanţi ai acestor instituţii ne prezintă pe canalele TV situaţia din teren şi eforturile făcute pentru a salva vieţile omeneşti. Parcă pentru a complica şi mai mult situaţia peste această perioadă nefastă din punct de vedere meteorologic s-a suprapus şi investirea cu cântec a noului guvern a cărui preocupare se pare că este înterzicerea icoanelor de prin birourile funcţionarilor publici, nicidecum combaterea efectelor căderilor masive de zăpadă sau prevenirea inundaţiilor de primăvară.

Domnilor guvernanţi, în astfel de situaţii deszăpezirea în câmp deschis se face cu freze de dimensiuni mari şi nu cu wolle sau cu alte tipuri de încărcătoare frontale. Oricum această activitate pe timp de viscol are şanse de reuşită foarte mici în lipsa parapeţilor antizăpadă sau a perdelelor forestiere din imediata apropiere a drumurilor. Cine nu s-a pregătit pentru acest gen de situaţii trebuie să îşi asume responsabilitatea prin demisie la terminarea deszăpezirii.

Pe străzile din mediul urban, în această perioadă, a apărut un nou hobby. Autorităţile înlătură zăpada de pe carosabil pe trotuare şi ulterior cer locuitorilor şi agenţilor economici să le deszăpezească altfel riscând amenzi. De cele mai multe ori, cetăţenii, neavând unde să depoziteze zăpada, o împrăştie pe carosabil. Se cheamă cooperativa munca-în-zadar. Achiziţionarea unor suflante care să încarce zăpada de pe carosabil direct în camioane este o soluţie cu siguranţă mult mai eficientă.

După această perioadă grea putem spune cu certitudine că iarna ne-a învins din nou cu sprijinul larg al incompetenţilor din administraţie. În mod sigur, peste o lună vom discuta în aceiaşi termeni şi despre inundaţiile de primăvară!


luni, 6 februarie 2012

A fost odata boc cel mic....


Premierul Emil Boc și-a anunțat în această dimineață decizia de a demisiona din funcția de premier. Mai mult decât atât, decizia se aplică întregului cabinet de la Palatul Victoria. Decizia în mod sigur a fost luată cu ceva timp în urmă, primind acceptul coaliției de guvernare și al Președintelui jucător.

Demisia lui Boc reprezintă recunoașterea falimentului guvernării actuale și spulberă toată propaganda mincinoasă pe care a făcut-o puterea în ultimii ani. Am asistat la un discurs încă o dată jenant și contradictoriu. După ce în urmă cu câteva zile ni se spunea că menținerea acestui cabinet asigură stabilitatea economică, acum
Emil Boc ne anunță că demisionează pentru a salva stabilitatea economică. Până și ultimul discurs în calitatea de premier a fost în aceeași notă ca întregul mandat –debilitate mintală.

“Am depus mandatul pentru că nu mă agăț de putere” a precizat premierul. Pentru moment, această declarație pare a fi cu greu suținută de fapte, date fiind criticile din ultimii ani venite la adresa domnului Boc, inclusiv numeroasele moțiuni de cenzură la care a rezistat doar pentru că a distribuit bani publici in schimbul obținerii obedienței parlamentarilor din coaliția de guvernare.

Este interesant de văzut ce atitudine va adopta domnul Boc vizavi de exercitarea funcției de președinte al PDL-ului, cunoscut fiind faptul că nu calitățile sale extraordinare de lider l-au făcut președinte de partid ci direcționarea banilor publici, din poziția de premier, către clientela portocalie.

Cred că în scurt timp, domnul Boc va rămâne în memoria românilor drept fost premier, fost premier și fost președinte de partid, incompetent, obedient, umil, umilit și poate penal.

vineri, 3 februarie 2012

Recensământ 2011: se înregistrează o migraţie a populaţiei capitalei către judeţul Ilfov

Primele date ale recensământului de anul trecut făcute publice de Institutul Naţional de Statistică ne arată că în regiunea Bucureşti-Ilfov numărul de locutori a înregistrat o uşoară scădere. Comparativ cu  recensământul din 1996, perioadă în care regiunea Bucuresti-Ilfov avea 2,232 mil.  locuitori,  în anul 2011 numărul de locuitori este de 2,042 mil., scădere ce respectă şi evoluţia la nivel naţional.

Dacă facem un studiu comparativ al datelor existente la nivelul judeţului Ilfov cu cele existente la nivelul Municipiului Bucuresti, constatăm un fenomen anticipat de specialişti care va continua pe termen lung: migraţia populaţiei din Municipiul Bucureşti către judeţul Ilfov.              




Bucuresti

Ilfov

Buc - Ilfov

1996

2011

Variatie

1.944.000

1.678.000

- 13.7 %

288.000

364.000

+ 26.4 %

2.232.000

2.042.000

- 8.5 %

Dezvoltarea infrastructurii de transport dinspre şi către zonele limitrofe capitalei, cererea mare de locuinţe existentă la nivelul capitalei, creşterea nivelului de trai şi dorinţa oamenilor de a locui la case (greu accesibile din punct de vedere financiar în Bucureşti), asigurarea utilităţilor necesare în oraşele şi comunele învecinate Bucureştiului constituie doar câteva din motivele ce stau la baza migraţiei locuitorilor.

În mod natural acest fenomen va continua pe termen lung, mai ales în condiţiile de dezvoltare economică a acestei regiuni peste media naţională.

Obligaţia statului, fie că vorbim de autorităţi centrale sau locale, este de a dezvolta şi implementa programe de dezvoltare regională, de a realiza strategiile pe toate domeniile în comun pe cele două unităţi administrative, ţinând cont şi de evoluţia demografică uşor de anticipat. 

Bucureştiul este un oraş sufocat din multe puncte de vedere şi care poate fi salvat doar dacă viziunea liderilor va asigura constituirea unei metropole.

miercuri, 1 februarie 2012

Schimbarea poate veni doar din interiorul clasei politice!

Astăzi plenul Camerei Deputaților a asistat la un moment istoric, as putea spune, pentru parlamentarismul românesc post-decembrist privit prin prisma unicității sale. Doamna Adriana Săftoiu, deputat al Partidului Național Liberal, și-a prezentat demisia, consecventă cu decizia anunțată în urmă cu 10 zile. Raritatea gestului confirmă ceea ce credeam cu tărie despre colega mea: tinuta morală și verticalitatea personalității sale sunt de netăgăduit.

Decizia o înțeleg și o respect, dar îmi afirm totuși pe această cale dezamăgirea față de plecarea unui politician cu adevărat valoros din Parlament. Consider că reformarea aceastei instituții nu se poate face prin demisiile unor personalități de valoare. Parlamentul României își va putea schimba imaginea doar în momentul în care tinerii politicieni, având calități morale și profesionale incontestabile, vor deveni vocea dominantă în forul legislativ.

În acest moment suntem puțini, dar trebuie să strângem din dinți, să rezistăm în fața unor cutume comportamentale defectuoase și să ne sporim forța indiferent de coloratura politică.

Pentru ca aceste lucruri să se întâmple, lupta trebuie dusă și în interiorul partidelor politice. Este vorba despre lupta pentru respectarea valorilor și principiilor reflectată în selecția candidaților de la nivelul fiecărei organizații politice.

Cred cu tărie că noi, tinerii aleși, avem această obligație și indiferent de poziția publică pe care o voi ocupa nu voi înceta să duc lupta mai departe.