În comunitatea academică din întreaga lume predomină o viziune relativ nouă privind securitatea națională a unui stat. Această viziune are la bază distincţia dintre securitatea individuală, ca celulă de bază în sistemul securităţii, şi nivelele supra-individuale de securitate (comunitară, naţională, regională, globală).
Securitatea individuală nu mai poate fi înţeleasă în termeni puri militari, ci trebuie să cuprindă dezvoltarea economică, justiţia socială, protecţia mediului, democratizarea, dezarmarea şi respectul pentru drepturile omului şi normele de drept. Securitatea individuală, în sens larg, cuprinde mult mai mult decât absenţa conflictelor violente. Se referă la drepturile omului, bună guvernare, accesul la servicii de educaţie şi de sănătate calitative precum şi siguranţa că fiecare individ are oportunitatea de a-şi dezvolta propriile potenţialităţi.
În acest context, putem afirma cu fermitate că rezultatele obținute de circa 56% dintre elevii intrați în examenul din acest an al Bacalaureatului și care nu au promovat, reprezintă o primă formă de manifestare a unui atentat la securitatea națională.
Din păcate observ că, în buna tradiție românească, toată lumea încearcă să caute vinovați fără a reflecta la faptul că fiecare dintre noi are o parte din vină. E mult mai ușor, din punct de vedere psihologic, să dai vina pe alții. Acest mecanism îți permite să dormi mai liniștit noaptea fără a avea sentimentul de responsabilitate. Părinții, profesorii, copiii, sistemul ticăloșit, ministerul educației, guvernările anterioare, societatea, clasa politică – toți sunt găsiți vinovați în funcție de opinentul care se lansează în acuzații superficiale. De asemenea nu pot să nu observ cum se induce ideea, periculoasă și falsă de altfel, că cei mai mari vinovați sunt cadrele didactice.
Rezultatele bacalaureatului din acest an, la fel ca și morții de pe paturile de spital, infracționalitatea tot mai ridicată sau inapetența pentru muncă și valori, au de fapt o singură explicație. Incapacitatea sistemului social românesc de a genera o viziune integratoare asupra priorităților naționale, iar această incapacitate, la rândul său, apare din cauza lipsei de dialog între societatea civilă și decidenții politici, din cauza politizării excesive a tuturor aspectelor vieții sociale, din cauza dogmatismului politic cu care fiecare partid își apără propria poziție etc.
Ce se poate face? Trebuie să tragem linie acum și să începem dialogul național pe o platformă-program care să își propună să identifice pe termen lung, obiectiv și nepartizan, prioritățile naționale și să le implementeze indiferent de culoarea politică a unei guvernări.
Securitatea individuală nu mai poate fi înţeleasă în termeni puri militari, ci trebuie să cuprindă dezvoltarea economică, justiţia socială, protecţia mediului, democratizarea, dezarmarea şi respectul pentru drepturile omului şi normele de drept. Securitatea individuală, în sens larg, cuprinde mult mai mult decât absenţa conflictelor violente. Se referă la drepturile omului, bună guvernare, accesul la servicii de educaţie şi de sănătate calitative precum şi siguranţa că fiecare individ are oportunitatea de a-şi dezvolta propriile potenţialităţi.
În acest context, putem afirma cu fermitate că rezultatele obținute de circa 56% dintre elevii intrați în examenul din acest an al Bacalaureatului și care nu au promovat, reprezintă o primă formă de manifestare a unui atentat la securitatea națională.
Din păcate observ că, în buna tradiție românească, toată lumea încearcă să caute vinovați fără a reflecta la faptul că fiecare dintre noi are o parte din vină. E mult mai ușor, din punct de vedere psihologic, să dai vina pe alții. Acest mecanism îți permite să dormi mai liniștit noaptea fără a avea sentimentul de responsabilitate. Părinții, profesorii, copiii, sistemul ticăloșit, ministerul educației, guvernările anterioare, societatea, clasa politică – toți sunt găsiți vinovați în funcție de opinentul care se lansează în acuzații superficiale. De asemenea nu pot să nu observ cum se induce ideea, periculoasă și falsă de altfel, că cei mai mari vinovați sunt cadrele didactice.
Rezultatele bacalaureatului din acest an, la fel ca și morții de pe paturile de spital, infracționalitatea tot mai ridicată sau inapetența pentru muncă și valori, au de fapt o singură explicație. Incapacitatea sistemului social românesc de a genera o viziune integratoare asupra priorităților naționale, iar această incapacitate, la rândul său, apare din cauza lipsei de dialog între societatea civilă și decidenții politici, din cauza politizării excesive a tuturor aspectelor vieții sociale, din cauza dogmatismului politic cu care fiecare partid își apără propria poziție etc.
Ce se poate face? Trebuie să tragem linie acum și să începem dialogul național pe o platformă-program care să își propună să identifice pe termen lung, obiectiv și nepartizan, prioritățile naționale și să le implementeze indiferent de culoarea politică a unei guvernări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu