În România zilelor noastre, din păcate, nu ne mai miră nimic. România a ajuns un fel de America, fiind țara tuturor posibilităților, dar în sens negativ. Astăzi este vorba despre retrocedarea proprietăților confiscate abuziv de către regimul comunist.
Fiecare dintre noi a auzit sau chiar s-a lovit de controversata problemă a reconstituirii dreptului de proprietate sau, mai pe scurt, a retrocedărilor. Ca mai toate legile și acțiunile instituțiilor statului, și aceasta este înecată în scandaluri răsunătoare de corupție. Nu corupția retrocedărilor este obiectul articolului meu de astăzi, ci legea însăși, care prin prevederile sale actuale ajunge să creeze situații paradoxale.
Ca liberal, voi susține și voi apăra în permanență dreptul la proprietate al indivizilor, precum și dreptul la despăgubiri în cazul în care proprietatea respectivă nu mai poate fi retrocedată în natură, însă toate cu o limită. Limita este dată încălcarea libertăților altor indivizi.
Cu toți am auzit de cazurile în care institute de cercetare, școli, spitale, grădinițe au fost deposedate de terenul sau clădirea în care funcționau pentru a fi restituite foștilor proprietari. Din acest punct mă separ de legea actuală, pe care o pun sub semnul îndoielii din moment ce efectele aplicării sale creează de multe ori dezechilibre puternice în comunitate.
Vă voi prezenta cazul cartierului meu, cartierul Militari. Printre răsunătoarele cazuri de retrocedări cu efecte sociale negative în comunitate, am să vă prezint cazul locului de joacă amplasat în vecinătatea Policlinicii Dreptății, pe strada Roșia Montana. De curând, locul de joacă de aici, amplasat pe circa 1000-1500 metri pătrați, a fost dezafectat, privând astfel câteva mii de locuitori de beneficiile unui loc de joaca pentru copii lor. Cartierul Militari este oricum recunoscut pentru lipsa unor asfel de spații verzi sau de recreere.
În lipsa unei sentințe judecătorești, presupunem că noul proprietar a obținut pe căi legale dreptul de proprietate asupra terenului, însă ceea ce nu pot înțelege este incapacitatea autorităților de a oferi alte soluții de despăgubire, acest spațiu având o importanță enormă pentru locuitorii din zonă.
Mai mult decât atât, Primăria sectorului 6 asigură în continuare paza obiectivului, din motive doar de ei știute.
În acest caz, dreptul la proprietate a încălcat libertatea miilor de părinți și copii care veneau în acest loc de joacă. Așa ceva nu poate fi tolerat!
4 comentarii:
buna seara. dupa intrunirea de astazi am intrat pe pagina dumneavoastra.
vecinul de la "blog"? vreti sa spuneti bloc? suprafata este mult mai mica, sunt ~25/25 m, adica max 625 m2, 1000-1500 e cam exagerat, va rog sa corectati.si eu i-am intrebat pe paznici ce pazesc, mi-au spus ca luni, 16.05 va fi desfiintat postul.
cu drag, ala danilceac
nu, vrea sa spuna BLOG desteapt-o
1. pentru doamna Danilceac : Va multumesc pentru precizarea referitoare la suprafata parcului. In privinta titlului de blog - este intr-adevar Vecinul de la Blog.
2. In privinta celui de al doilea comentariu - rugamintea este sa adoptam un ton adecvat si civilizat. Multumesc!
Domnul Cornel Pieptea spune in comentariul pe care la facut, ca acest proprietar nu are nici o sentinta judecatoreasca. Acest proprietar ar trebui sa aiba o sentinta judecatoreasca definitiva si irevocabila, prin care a fost pus in posesie.Atunci cine la pus in posesie si in baza carui act a fost pus in posesie. Din cite stiu Primarul trebuie sa semneze dispozitia de punere in posesie, si daca Primaria doreste ca acest teren sa ramina cu destinatia de parc de joaca pentru copii, atunci exista posibilitatea numai daca se doreste cu adevarat acest lucru,sa se inteleaga cu proprietarul si sa se faca un schimb de terenuri, adica un troc convenabil pentru ambele parti, deoarece parcul ramine parc, iar proprietarul terenului primeste un alt teren, s-au poate fi despagubit pentru suprafata de teren pe care o detine.Stiu foarte bine in ziua de astazi cum se fac retrocedarile.
Trimiteți un comentariu