miercuri, 15 octombrie 2008

S-a mai stins un om de valoare in Colegiul 27!

Exista oameni asa cum numai in povesti gasesti. Din pacate, unul dintre ei nu mai este printre noi. Unul din acei oameni de exceptie care inainte de propria persoana a pus munca, familia si prietenii. Bunatatea, puterea de sacrificiu si de munca au facut din aceasta femeie un simbol pentru toti aceia care au cunoscut-o si a devenit simbolul omului de valoare din Colegiul 27! Sambata seara, la unul din punctele de lucru, un accident nefericit a luat-o din lumea noastra.

Ieri am condus-o pe ultimul drum, impreuna cu alte cateva sute de persoane. A ramas in memoria noastra ca doamna Popa, doamna care a fost mereu un sprijin pentru lucratorii din ADP 6! A excelat prin seriozitate, ambitie, putere de munca si suport moral pentru colegii ei.

Nimic mai mult de spus decat faptul ca va ramane vesnic in inimile noastre: doamna Popa!
S-a mai stins un om de valoare din Colegiul 27!

5 comentarii:

Anonim spunea...

Cei care au avut ocazia sa beneficieze de compania acestui om cu siguranta au inimile in doliu. Sa poti sa fii om este poate una din cele mai mari calitati ale un ei fiinte omenesti. Acceptam cu greu implacabila decizie a sortiiA cind decide sa ia dintre noi un om bun. Din nefericire, nu ne putem impotrivi destinului. Sa aiba tarana usoara! Din fericire suntem inconjurati de oameni care, prin comportament, dovedesc ca sunt oameni de valoare si cetateni ce merita sa fie considerati oameni. Poate nu exceleaza prin fapte marete dar sunt acolo cind ai nevoie de ei. Acest trist eveniment sper sa ne invete sa ne uitam in jurul nostru cu atentie. Putem descoperi oameni care, prin increderea acordata de noi, pot dovedi calitati nebanuite.
Intradevara s-a mai stins un om de valoare. Nu o sa o putem inlocui dar putem incerca in numele ei sa facem ceva ca lucrurile sa mearga mai bine in comunitatea din colegiul 27! Sunt sigur ca si ea avea aceleasi idei cu ale mele: locuri curate, strazi sigure, mici oaze de verdeata si locuri de joaca pentru copii. Sa cinstim memoria unui om prin a incepe sa ne pese mai mult decit inainte. Sa incercam transformam discutiile din scara blocului in fapte mai concrete. Numarul parerilor conteaza si cu cit suntem mai multi angrenati, cu atit murmurul se va transforma in vuiet! Dar daca strigam din mii de voci nu o sa se inteleaga nimic. Mai bine adunam toate sperantele si ideile si nemultumirile si le incredintam unui singure persoane, capabila sa duca mai departe un mesaj. Suntem multi si am face bine sa devenim uniti. Nu pentru noi, ci pentru copii nostri. Ei reprezinta viitorii oameni de valoare. Care, stiind ca am facut ceva pentru ei, ne vor cinsti memoria atunci cind, prin voia sortii, ne vom reintilni cu doamna Popa!

Anonim spunea...

Tristete...
Atata ramane dupa o clipa de nebuna neatentie. Ai vrea sa inchizi ochii si, prin concentrarea mintii, sa poti schimba tragedia intr-un cosmar din care sa ai libertatea de a te trezi oricand, rasufland usurat ca ceea ce ai aflat, sau ceea ce ai vazut cu proprii ochi, nu s-a intamplat de fapt in realitate. Dar, cand ploapele ti se ridica temator, constati ca nu poti, oricat ai vrea, sa indepartezi halucinanta gheara a mortii. Si atunci, tristetea iti ramane singurul refugiu, singurul sentiment care-ti potoleste un pic suspinul si scade din intensitate bataia dureroasa a inimii.
Doamna Popa nu merita o asemnea moarte, nu merita sa dispara dintre noi intr-un mod atat de fulgerator.
Am lucrat cu ea si acum ii vad chipul cald, indulcit in permanenta de un zambet candid care reflecta o bunavointa cu greu de imaginat intr-o societate atat de rea si plictisita, in care singurul obiectiv capabil a-ti trezi atentia a mai ramas interesul personal.
M-a ajutat prezenta ei tot timpul asa cum sunt convins ca ma va ajuta pe viitor memoria ei, pentru ca era cel mai bun exemplu despre cum poti ramane la fel de saritor si devotat dupa o intreaga cariera in administratia publica, stiindu-se cat de mult se poate schimba caracterul unui om cand intra in contact cu publicul larg, zi de zi.
Daca inchid ochii o vad, e acolo, invaluita intr-o lumina linistitoare, zambindu-mi si, daca sunt un pic mai atent, parca o si aud.
E vie si asa va ramane, pentru ca viata ei ne-a influentat existenta, aducandu-ne un suflu care se regaseste in respirtia fiecaruia dintre noi, cei care am avut onoarea de a o cunoaste.
Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe DOAMNA POPA!

Anonim spunea...

Eu nu am cunoscut-o personal, dar este placut sa vezi atatia oameni carora le pasa, inclusiv domnului Pieptea. Avem nevoie de oameni carora sa le PESE! si oamenii de valoare se vad acolo unde exista suferinta si durere. Acolo apar ei: cu un zambet cald si o vorba buna! Apreciez ce a scris domnul Pieptea! Felicitari pentru omenia de care dati dovada!

Anonim spunea...

Faptul ca dl. Pieptea a scris aceste cuvinte frumoase despre d-na Popa ma face sa cred ca el insusi este OMUL DE VALOARE din Colegiul 27 si sunt convinsa ca el merita votul nostru, al tuturor.

Anonim spunea...

"Anteanonimul" meu are dreptate dar nu acesta este singurul motiv pentru care dl.Pieptea este omul de valoare din C27.Este un tanar care chiar crede in puterea lui de a schimba ceva. Noi toti trebuie doar sa-i dam o sansa, votandu-l.