Sectorul 6 este ULTIMUL şi UNICUL!

Prin activitatea de zi cu zi, primarul Poteraş ne confirmă o caracteristică atribuită de mulţi dintre cetăţenii sectorului 6 zonei în care locuim: sectorul 6 devine uşor, uşor ultimul sector al Capitalei.

În opinia mea, principalul instrument aflat la dispoziţia primarului îl reprezintă bugetul local. Un buget construit în slujba cetăţenilor, i-ar permite acestuia demararea rapidă a lucrărilor prioritare. 

Calendaristic, primul pas ar fi reprezentat de organizarea procedurilor de achiziţie publică în primul trimestru al anului; următorul pas ar consta în realizarea efectivă a lucrărilor de-a lungul trimestrelor 2 şi 3 , pentru ca în ultimul trimestru să fie evaluate noile necesităţi ale comunităţii şi stabilite priorităţile anului următor.
 

Am constatat cu neplăcută surprindere că, în timp ce toate celelalte cinci sectoare ale Capitalei au publicat bugetele pe anul 2011, Primăria sectorului 6 nu a făcut încă acest lucru. Conform legii administraţiei publice locale, atributul de a întocmi proiectul de buget local şi de a-l înainta consiliului local spre aprobare este exclusiv al primarului.
 

O astfel de întârziere, unică printre celelalte primării, arată, în opinia mea, ori lipsa de interes pentru soluţionarea cu celeritate a problemelor cetăţenilor, ori o incompetenţă crasă a oamenilor ce gestionează procesul de întocmire a bugetului local. Din această cauză, nu trebuie să ne mire discrepanţele ce cresc de la an la an între sectorul nostru şi restul Bucureştiului. 

Cineva trebuie să îşi asume această evoluţie negativă, şi cred că cel mai potrivit este primarul sectorului 6, Cristian Constantin Poteraş.    

 

Lobby pentru Stadionul Naţional Lia Manoliu

Discuţiile prelungite de săptămâna trecută pentru adoptarea bugetului de stat au creat şi oportunităţi pentru discuţii neoficiale. Astfel, în timp ce luam o gustare cu colegii liberali, ni s-a alaturat şi domnul ministru Ialomiţeanu Gheorghe. Pe lângă discuţiile inerente de macroeconomie, am susţinut importanţa finanţării de către guvern a unei părţi din lucrările la Stadionul Lia Manoliu.

Deşi la votul în plen, domnul ministru nu a susţinut amendamentul meu de alocare a fondurilor pentru acest obiectiv de investiţii, astăzi am avut plăcuta surpriză să constat că guvernul a alocat banii necesari investiţiei.
Nu cred că mai este nevoie să prezint impactul unei astfel de decizii, autorităţile locale din Bucureşti având şi alte proiecte de o importanţă deosebită în derulare care au nevoie de finanţare.
    

Probabil că o deschidere mai mare a miniştrilor către problemele administraţiilor locale sau a cetăţenilor ar permite soluţionarea măcar a unora dintre ele. 

Eu unul pot să vă spun un lucru cert: pentru câteva clipe m-am mândrit cu gândul că am contribuit la realizarea acestui obiectiv de investiţii, chiar dacă doar prin acţiuni de lobby.

Se lucrează doar la lumina soarelui ???!!!

Azi am avut ocazia să văd cum se lucrează efectiv la reabilitarea pasajului Lujerului.

În timpul zilei erau câteva utilaje şi vreo 7-8 muncitori care, fără nici un pic de tragere de inimă, făceau primele lucrări de decopertare a pereţilor laterali ai pasajului. La orele serii, adică pe la ora 5 p.m., ca de obicei în România, muncitorii au adunat utilajele din zona de lucru şi au părăsit locaţia.

Din acest moment, preţ de câteva ore, pasajul a rămas pradă claxoanelor soferilor înghesuiţi pe o singură bandă de mers şi bineînţeles înjurăturilor la adresa autorităţilor.

Decizia Primariei Capitalei de a se lucra la acest pasaj doar câteva ore pe zi mi se pare sfidătoare la adresa cetăţenilor, având în vedere că zona pasajului Lujerului este una dintre cele mai aglomerate din Bucureşti.

Pentru a arăta că unii aleşi uită promisiunile din campania electorală, pentru această lucrare desfăşurată în regim de melc, Primăria Capitalei plăteşte cam cât dau nemţii pe 2 Km de autostradă.

Nepermis de mult având în vedere că se lucrează doar la lumina soarelui !

Militariul, un cartier uitat de catre primaria de sector

2008, 2 noiembrie...a doua zi de campanie in Colegiul 27-Militari. Astazi eram pe strada Cetatuia, ca in fiecare zi, la discutii cu oamenii. Pe langa problemele stiute cu factura la caldura, cu pensiile, cu mizeria de pe strazi, domnul Danila Ionel, un locuitor din blocul M21, m-a intrebat: „De ce Primaria Sectorului 6 nu face investitii si in aceasta zona? De ce toate investitiile se fac in Drumul Taberei? Noi cei mai amarati nu meritam, ca doar platim si noi taxe?”


Am sa va dau si dumneavoastra acelasi raspuns pe care l-am oferit domnului Danila. Primaria de sector, despre care stiti prea bine ce culoare politica reprezinta, face investitii doar in Drumul Taberei pentru ca acolo candideaza doamna Elena Udrea. PLD are mare nevoie sa obtina multe voturi pentru doamna Udrea. Raspunsul este chiar atat de simplu...toate reabilitarile de strazi, toate locurile de joaca refacute, fantani arteziene, curatenia pe strazi sunt facute pentru un singur nume: Udrea Elena. Cartierul nostru, Militari, este plin de gropi pe strazile din spatele arterelor principale, gasim stalpi de parcare fix pe mijlocul trotuarului, gasim leagane pentru copii legate cu sarma gata sa se rupa, gunoi neridicat pus pe langa posturile de termoficare si tabloul sumbru poate continua. De aceea atunci cand vom merge la vot pe 30 noiembrie, noi, cei din Colegiul 27-Militari trebuie sa ne alegem omul de valoare care sa ne reprezinte pe noi si nu sa reprezinte interesele unui partid.

Primaria Municipiului Bucuresti isi bate joc de cetateni!

Ieri am fost pe teren sa vorbesc cu oamenii din zona bulevardelor Virtutii si Uverturii. Subiectele abordate au fost cele de zi cu zi: lipsa spatiilor verzi, a parcurilor pentru copii, multimea cainilor fara stapan, terenuri revendicate care iau din spatiul destinat copiilor.

La un loc de joaca observ o doamna foarte incantata de baietelul care facea ,cu greu, primii pasi . Intru in vorba cu dansa si imi spune ca in curand va putea urca si scari (baietelul, bineinteles). Aflu ca baietelul are aproape 2 ani. Doamna imi arata spre rucsacul in care avea imbracamintea si jucariile copilului si , enervata, ma intreaba : « Stiti cum este sa urci zi de zi pana la etajul 8 cu copilul in brate si cu bagajele in spate ? » . Normal, ii raspund ca nu, si incerc sa aflu de ce nu folosesc liftul.

Ma asteptam sa aflu ca vina apartine vecinilor care nu au platit intretinerea etc. Dar surpriza : doamna locuieste intr-un bloc de 8 etaje construit de Primaria Municipiului Bucuresti care nu are lift. De fapt are, dar PMB nu a platit catre constructor facturile aferente si, practic, locatarii nu au beneficiat niciodata de lift desi, dupa ce asociatia a actionat in instanta PMB , facturile trebuiau sa fie platite.

Din cauza faptului ca judecatoria a « omis« sa dea un termen de plata a facturilor si PMB intarzie din acest motiv, aproape 30 de familii urca si coboara scari.

Inchei discutia despre celebrul bloc R4A de pe strada Calea Apeductului nr.1 prin a promite ca voi reveni si cu un punct de vedere al noului primar general. Pentru ca ceea ce se intampla este inadmisibil!

Ganditi-va la o femeie de 65 de ani care isi ia nepotelul de la scoala, face si cumparaturi si urca pana la etajul 8 cu rucsacul cu cumparaturi in spate, nepotelul in brate si geanta pe umar! Si este o imagine cat se poate de reala care mi-a fost zugravita de doamna ce mi-a sesizat problema.

Dupa aceasta discutie am plecat spre casa, convins o data in plus ca este nevoie de un om apropiat cetatenilor pentru a le rezolva problemele.