Lăsând la o parte bucuria generată de decizia Curţii Constituţionale de a respinge măsura guvernului Boc de reducere a pensiilor cu 15%, nu pot să nu mă întreb de ce nu “a mers cum trebuie” votul judecătorilor? De ce tocmai un judecator apropiat UDMR-ului, a înclinat balanţa?
Trebuie să precizez că UDMR-ul a primit cu nemiluita cadouri de la PDL la care doar visau, cel mai important fiind legea educaţiei – istoria şi geografia României predate în limba maghiară; să nu uităm şi de ministerul culturii…
În condiţiile date mă întreb dacă nu cumva s-a mizat pe acest rezultat al votului Curţii Constituţionale sau dacă nu cumva creşterea TVA era de fapt adevărata măsura economică de redresare bugetară gândită de guvern.
În tot cazul nu pot decât să constat că cei aproximativ 1.200.000 de bugetari vor fi afectaţi în mod dramatic: reducerea de salariu cu 25% şi creşterea TVA de 5% care în termeni de preţuri va produce o creştere de 5-10% la toate bunurile şi serviciile cumpărate/vândute pe piaţă. Nu mai punem la socoteală diversele creşteri de taxe şi impozite.
Inutil să mai subliniez faptul că prin decizia luată, guvernul îşi dă din nou dovada incompentenţei totale.
Spre deosebire de primul set de măsuri, şi cel de al doilea este la fel de periculos, cu precizarea că acum este vizată întreaga societate (atât sectorul privat cât şi a cel public). Guvernul excelează totuşi la un singur capitol: protejarea canalelor de deviere a banului public către diverşi creditori electorali.
Astăzi, în cadrul Comisiei de Administraţie Publică din Camera Deputaţilor, parlamentarii PDL şi PSD au votat împotriva unuiproiect de lege propus de PNL prin care se dorea creşterea normei de reprezentare pentru alegerea deputaţilor de la 70.000 la 110.000 de locuitori, iar pentru senatori de la 160.000 la 220.000 de locuitori.
Cu alte cuvinte Parlamentul României ar fi devenit mai mic cu 155 senatori şi deputaţi; dacă s-ar fi adoptat amendamentul propus, Camera Deputaţilor ar fi trebuit să aibă 217 de mandate faţă de 334, iar Senatul 99, faţă de 137. Senatul îşi făcuse deja clară poziţia prinvotul derespingere dat în plen în data de 26 aprilie 2010.
La un calcul sumar, cheltuielile exagerate ale Parlamentului, atât de mult invocate în această perioadă de criză, ar fi fost diminuate direct prin eliminarea salariilor şi sumelor forfetare, cu circa 7.000.000 de euro/an.
Sunt efectiv dezgustat de atitudinea propovăduitorilor reducerii numărului de parlamentari care votează împotriva unui astfel de proiect de lege. Astfel de oameni ar trebui obligaţi să dea seamă cu privire la contradicţiile dintre opinii şi fapte.
Domnule Preşedinte, oamenii partidului dumneavoastră au votat împotrivă. Acum nu îi mai trageţi de urechi?
Vă propun azi să ne gândim la următorul aspect: să zicem că tu eşti un cetăţean onest, cu impozitele şi taxele plătite la zi, şi ai o firmă, care din punct de vedere legal este în regulă. Tu, de bună credinţă, vrei să îţi oferi serviciile sau produsele tale şi statului, care anunţă oficial lansarea unei proceduri de licitaţie publică.
La un moment dat, un ministru cu influenţă vine şi spune că membrii de partid trebuie să aleagă între afaceri şi politică. Tu erai şi membru de partid cu ştate vechi şi tocmai câştigasei o licitaţie publică pentru construirea unei obiectiv de investiţii. Licitaţia, până la proba contrarie, a fost legală.
La solicitarea ministrului, tu trebuie să iei decizia dacă renunţi sau nu la lucrare. Înainte de a da un răspuns, gândeşte-te că deja îţi calibrasei planul de afaceri ţinând cont şi de lucrarea câştigată de la stat. Angajaţii tăi aveau salariile asigurate pentru câteva luni de zile bune. Ce vei face? În ce condiţii ai renunţa la lucrare, tu câştigând licitaţia corect?
În aşteptarea răspunsului de la voi, pot să vă spun că în această situaţie se află şi primarul sectorului 6, care în calitate de acţionar la firma SC ALL PLAN CONSTRUCTION SRL a câştigat o licitaţie pentru construirea unei săli de sport în Clinceni, la comanda Ministerului Dezvoltării în valoare totală de circa 5.300.000 lei. În data de 3 iunie 2010 contractul se reziliază de comun acord.
În final vă întreb, ce e în neregulă cu această reziliere?
În data de 13 octombrie 2009 s-a produs o premieră în politica românescă: guvernul Boc II a fost demis prin moţiune de cenzură. În acel moment, 258 de parlamentari au votat pentru demiterea celui mai incompetent guvern din istoria României.
La doar opt luni după acel moment, guvernul Boc se află din nou în situaţia de a fi supus testului de încredere de către Parlament prin moţiunea de cenzură depusă de PSD şi sprijinită de PNL.
Săptămâna viitoare votul va demostra care parte a clasei politice este de acord sau nu cu acţiunile criminale ale guvernului la adresa pensionarilor şi a bugetarilor. Vorbesc aici, în special, despre acei bugetari şi pensionari care nu fac parte din categoria de lux, cu alte cuvinte, despre majoritatea covârşitoare.
Scriu aceste rânduri pentru a vă transmite clar ca eu voi vota moţiunea, voi vota împotriva acţiunilor criminale şi iresponsabile ale guvernului Boc.
Nu susţin programul politic al PSD sau măsurile economice propuse de către aceştia pentru ieşirea din criză, însă voi da votul de care dispun pentru demiterea cabinetului Boc.
Sacrificarea dramatică a categoriilor sociale vizate direct prin măsurile de austeritate, incapacitatea de a contura un program investiţional şi economic viabil, nesimţirea cu care se toacă bani publici pe salariile foştilor lipitori de afişe ai PDL ajunşi consilieri în aparatele ministerelor, obrăznicia şi impertinenţa cu care se dirijează preferenţial prin licitaţii banii publici, dar mai ales MINCIUNA venită zilnic dinspre Guvern, Preşedinţie sau PDL, toate acestea sunt motive pentru care voi vota moţiunea de cenzură.
În cartierul Militari trăiesc peste 20.000 de pensionari. Ce vor face aceşti oameni la iarnă, când, cu pensia redusă, va trebui să achite o factură de întreţinere dublă?
Amendamentele PNL-ului aduse legilor pe care guvernul şi-a asumat ieri răspunderea au fost respinse în totalitate.
Ele vizau: anularea impozitului minim, reducerea TVA pentru construcţiile şi tranzacţiile de locuinţe noi la 5%, eliminarea impozitului pe venit şi a cotelor de contribuţii sociale pentru întreaga perioadă a anului 2010, pentru angajatorii care creează locuri de muncă şi angajează persoane aflate de peste trei luni în somaj, reducerea numărului de ministere în funcţie de tipul politicilor publice pe care le realizează la maxim 8 etc.
Şi în acest caz guvernul a mimat dialogul, a mimat faptul că ascultă şi de propunerile de redresare economică venite de la alte formaţiuni politice decât cele din arcul guvernamental.
La propunerea primarului sectorului 6, Consiliul Local sector 6 va discuta în următoarea şedinţă o propunere de hotărâre privind construirea unui centru social cu două componente: centru de zi pentru persoanele vârstnice şi adăpost de noapte pentru persoanele adulte. Viitorul centru urmează a fi ridicat pe Calea Plevnei nr. 234. Până aici, iniţiativa pare lăudabilă. Dacă privim mai atent proiectul de hotărâre, vom observa că investiţia cu cele trei niveluri ale centrului (subsol-parter-etaj) va costa 6.400.000 lei (peste 1.500.000 euro). Suprafaţa totală a celor trei niveluri va fi de aproximativ 1500 mp. Un simplu calcul relevă faptul că preţul pe metrul pătrat va fi de 1000 de euro.
Pe piaţa liberă a construcţiilor, pe fondul unei cereri scăzute, preţul mediu pe metrul pătrat construit este de 500 euro. În acest sens, diferenţa mare dintre preţul plătit de primărie şi preţul de piaţă este inexplicabilă.
Ce rost are să discutăm despre toate acestea, când e mai uşor să tai 15% din pensii.
