Nu vad Romania ca pe o mosternire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri - Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei

După mai bine de 60 de ani, Majestatea Sa Regele Mihai I al României s-a adresat astăzi camerelor reunite ale Parlamentului, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani. 

Nu am de gând să vă țin o lecție de istorie pentru că nu aș avea căderea profesională necesară, ci aș dori să vă vorbesc despre discursul Majestății Sale și despre reacțiile deputaților și senatorilor.

Este pentru prima dată în acest mandat al Parlamentului, și cred că pentru prima dată în ultimii 20 de ani de existență a forului legislativ suprem, când, deputații și senatorii României au trăit cu intensitate emoția momentului. 

Indiferent de culoarea politică, parlamentarii prezenți au salutat prezența Majestății Sale cu un respect deplin. Este pentru prima dată când clasa politică se manifestă cu decență sinceră. Discursul Regelui Mihai I nu a fost pur și simplu un text meșteșugit ci o stare de spirit transmisă tuturor celor prezenți. 

Nu am de gând să diminuez solemnitatea momentului vorbind despre semnificația absenței unor personaje. Istoria cu siguranță îi va judeca.

Recursul la recunoașterea și însușirea istoriei, destinul european al României, avertismentul referitor la exercitarea discreționară a puterii politice, accentuarea rolului economic și progresist al clasei de mijloc, redobândirea respectului societății față de bătrânii umiliți și bolnavi, orientarea acțiunii politice în funcție de etică și datoria față de țară au fost doar câteva din mesajele cheie transmise de către Majestatea Sa Regele Mihai I.

Credința, memoria, demnitatea, respectul, tradiția, viitorul, România, loialitatea, curajul, seriozitatea și modestia au fost cuvintele la auzul cărora clasa politică românească a fremătat cu emoție sinceră și puternică.

Din punctul meu de vedere, mesajul central al Majestății Sale a fost România, iar fiecare dintre noi avem obligația de a face tot ce ne stă în putință pentru a o returna copiilor noștri demnă și prosperă.

România pare să revină la normalitate. La mulți ani Majestate!

Echipa guvernamentală face un joc de non-combat în faţa crizei

După trecerea primelor două luni din anul 2010 putem spune cu certitudine că, în lipsa unei strategii de reformă economică, şi anul acesta efectele crizei se vor resimţi din plin. Economia României nu dă semne de revenire, încasările statului nereuşind să atingă nivelul de anul trecut.

Una din principalele surse de venit la bugetul statului o reprezintă Taxa pe Valoarea Adăugată care are o pondere de circa 30% din sumele totale încasate. Execuţia bugetară pe primele două luni arată că încasările din TVA au scăzut cu 19%, de la o valoare de aproximativ 6.6 miliarde lei în 2009 la 5.4 miliarde lei în 2010.

TVA-ul este un impozit indirect, înseamnând practic un adaos de 19% la valoarea oricărei facturi emise, plătibilă către stat în luna în care a fost emisă şi care arată nivelul vânzărilor de bunuri şi servicii din economia reală.

În faţa acestor cifre putem spune cu certitudine că vremurile grele nu vor trece aşa uşor. Constatăm că lupta pentru ieşirea din criză a reprezentat doar o declaraţie a guvernanţilor, măsurile cu impact în economia reală lipsind.

În condiţiile actuale, măsurile gen “eliminarea impozitului forfetar” probabil că vor fi amânate de către guvern din lipsă de bani la buget. Echipa domnului Boc nu reuşeşte să înţelegă soluţia fiscalităţii mai scăzute, care bine gestionată poate aduce venituri mai mari la bugetul de stat, inclusiv din TVA.

Regionalizarea, o prioritate absolută?

Mandatul 2008-2012 va rămâne marcat de criza economică ce a lovit România şi nivelul scăzut de trai al populaţiei. Într-un stat normal toate eforturile guvernanţilor, instituţiei preşedinţiei, clasei politice şi societăţii civile ar fi îndreptate către identificarea soluţiilor pentru depăşirea acestui moment economic greu şi crearea de locuri de muncă, şi punerea acestora în practică.

Preşedinţia are însă de azi un alt punct prioritar pe ordinea de zi: modificarea Constituţiei. Invocând rezultatele referendumului, începând de azi partidele politice sunt chemate să îşi exprime viziunea asupra modernizării legii fundamentale a statului român. Ţinând cont de voinţa poporului, de neclarităţile din actuala Constituţie şi de complexitatea procedurii de modificare este evident că o astfel de acţiune nu poate face referire doar la numărul de parlamentari şi de camere.

În noile condiţii sociale şi economice se impune o riguroasă reorganizare administrativ-teritorială a statului prin preluarea atribuţiilor judeţelor de către regiuni, aşa cum se întâmplă în restul statelor Uniunii Europene.

O astfel de organizare ar reduce costurile administrative şi ar permite o mai bună gestionare a fondurilor, inclusiv a celor europene, pentru realizarea obiectivelor de interes public. În contextul acestor modificări este necesară şi existenţa unei Camere a Regiunilor, ale cărei competenţe să fie legate de reprezentarea intereselor comunităţilor locale la nivel naţional şi european.

Din cele deja enunţate, este evident că procesul de modificare a Constituţiei este unul deosebit de complex, iar momentul ales este unul deosebit de prost. Oare se doreşte cu adevărat modernizarea României sau este doar un alt exerciţiu de imagine al domnului Băsescu, într-o încercare discretă de a schimba normele privind mandatul Preşedintelui?

În paşi tăcuţi către un nou Dictat de la Viena

Anul acesta se vor împlini 70 de ani de la semnarea Dictatului de la Viena. Prin acest document, sub presiunea Germaniei naziste, România a fost silită se cedeze Ungariei aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei. Semnarea acestui tratat a născut dispute pe teritoriul ţării, românii din Transilvania fiind supuşi unui regim de teroare din partea trupelor horthyste.

În acest an, la iniţiativa UDMR şi cu sprijinul PD-L, Senatul a aprobat constituirea unei macroregiuni de dezvoltare ce se suprapune perfect peste teritoriul cedat de România Ungariei prin dictatul de la Viena.

Ceea ce a facut Senatul României a fost o lipsă de respect faţă de procedurile Uniunii Europene. În legislatia europeană regiunile de dezvoltare, reprezentate prin Consiliile pentru Dezvoltare Regională , au roluri clare şi determinante în accesarea fondurilor comunitare.

Amintim cu titlu de exemplificare doar câteva dintre acestea:
a) analizează şi aprobă strategia şi programele de dezvoltare regională;
b) aprobă proiectele de dezvoltare regională, selecţionate la nivel regional, în concordanţă cu criteriile, priorităţile şi metodologia elaborate de instituţia naţională cu atribuţii în domeniul dezvoltării regionale, împreună cu organismele regionale specializate;
c) transmite Consiliului naţional pentru dezvoltare regională, spre aprobarea finanţării, portofoliul propus de proiecte pentru care se aplică o procedura de selecţie la nivel naţional;
d) urmăreşte utilizarea fondurilor alocate din Fondul naţional pentru dezvoltare regională;

Modificarea regiunilor existente, înfiinţate în urmă cu mai bine 10 ani, nu se poate face doar prin intermediul legislaţiei interne, ci după notificarea EUROSTAT-ului (Oficiul de Statistică al Comunităţilor Europene), care la rândul său informează Comisia Europeană; Comisia Europeană transmite propunerea de reconfigurare a regiunii de dezvoltare instituţiei legiuitoare comunitare.

Modificarea regiunilor, propusă de către UDMR, va afecta obsorbţia de fonduri europene planificată prin Programul Operaţional Regional până în 2013, precum şi acordarea de ajutoarelor stat regionale pentru investiţii.

De aceea prezentarea unui astfel de proiect fără o fundamentare solidă este inexplicabilă. În condiţiile în care regiunile propuse a fi constituite par a avea la bază critetii entice, este nevoie de o dezbatere reală pe această temă şi de implicarea societăţii civile.

Doar astfel putem spera ca parlamentarii UDMR şi cei ai PD-L să înţeleagă că susţinerea unor astfel de propuneri nu face altceva decât să creeze motive de dispută între cetăţenii României

Statul roman trebuie sa se implice in cultivarea valorilor democratice

Ultimele evenimente din Republica Moldova demonstreaza un fapt de netagaduit : persoanele cu cetatenie moldoveneasca care au avut contact cu organizarea statala democratica sustin ideea renuntarii la comunism.

Din pacate aceasta categorie de cetateni este destul de redusa numeric, fiind constituita in majoritate din tinerii care au studiat in Romania sau in alte tari din spatiul comunitar (european comunitar).

Ceea ce mi se pare insa important este ca noi, romanii, suntem alaturi de romanii de dincolo de Prut doar in momentele de criza sau in cele ale campaniei electorale de pe meleagurile mioritice.

Zilele acestea i-am auzit pe politicienii din intreaga clasa politica din Romania asigurandu-i pe romanii de peste Prut de sprijinul nostru, atat cat ne permite statutul nostru de tara membra UE, dar si acela de stat independent al Republicii Moldova.

Diplomatia si calmul trebuie sa fie cuvintele de ordine in acest caz intrucat trebuie sa evitam cu orice pret invocarea amestecului in treburile interne ale statului moldovean. Din punct de vedere geopolitic lucrurile se complica si mai mult cunoscuta fiind apropierea Republicii Moldova de Rusia.

Totusi, ceea ce ma ingrijoreaza este lipsa de sprijin real pe care autoritatile din Romania, indiferent de culoarea politica, au aratat o de a lungul timpului cetatenilor romani din Republica Moldova.

Poate cea mai importanta cale de a sprijini evolutia democratica din Republica Moldova o constituie sustinerea dezvoltarii infrastructurii cailor de comunicatii mass-media pentru ca mesajele vehiculate in presa din Romania, tara membra U.E., sa poata ajunge si la cetatenii moldoveni.

Aici cred ce este obligatia noastra, ca frati romani, sa asiguram pe zona de granita un semnal foarte puternic pentru statiile de emisie/receptie radio si TV. In acest fel, cel putin o parte din cetatenii Republicii Moldova vor putea avea acces la informatii nedistorsionate politic.

Realitatea din acest moment este una trista : cetatenii din Republica Moldova au la dispozitie acum canale TV in limba rusa in proportie zdrobitoare. Acelasi lucru este valabil si pentru presa scrisa, centrele de vanzare a ziarelor fiind pline cu publicatii in limba rusa.

Multe actiuni mici si pragmatice pot duce la rezultate pozitive. Cresterea sprijinului acordat de statul roman pentru cetatenii din Moldova in privinta continuarii studiilor, asigurarea gratuita a transportului la sectiile de votare pentru cetatenii moldoveni din Romania in ziua votarii, pot constitui exemple de pasi mici ce trebuie urmati.

Un lucru este cert : avem nevoie de un plan de masuri concret si coerent astfel incat rezultatul final sa fie culturalizarea cetatenilor moldoveni in spiritul valorilor democratice, romanesti si europene.

Olimpicii şcolii româneşti

Luni am avut onoarea de a participa la premierea olimpicilor şcolii româneşti, ultimul eveniment al “Săptămânii excelenţei în educaţie”. Acest ultim eveniment s-a ţinut la Ateneul Român, sub patronajul primului ministru al României, domnul Călin Popescu Tăriceanu.

Trebuie să recunosc că mă aşteptam ca şi la acestă manifestare reprezentanţi ai clasei politice să participe pentru a-şi asuma reuşitele. Dar, surpriză. Evenimentul a avut în centrul său adevăraţii premianţi : elevii şi profesorii lor.

Cu siguranţă, meritul pentru obţinerea acestor performanţe aparţine copiilor minunaţi care renunţă la unele dintre bucuriile vârstei pentru a-şi indeplini visul de a face parte din categoria elitelor, dar şi profesorilor pasionaţi de munca lor. Doar într-o foarte mică măsură meritul aparţine sistemului educaţional românesc, care a avut mai mult rolul de bulversa minţile dascălilor şi ale elevilor.

Cu toţii ştim că românii sunt deosebit de inteligenţi. Văzându-i însă pe aceşti copii, care ne reprezintă cu succes ca naţiune în lume, nu poţi să nu te gândeşti oare unde ar fi ajuns România dacă ar fi avut un sistem de învăţământ performant şi dacă şi-ar fi protejat materia cenuşie în faţa exodului.

Acest eveniment mi-a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că actuala clasă politică, dominată de mediocrităţi, trebuie înlocuită cu o alta, dominată de OAMENI DE VALOARE.