Regionalizarea, o prioritate absolută?

Mandatul 2008-2012 va rămâne marcat de criza economică ce a lovit România şi nivelul scăzut de trai al populaţiei. Într-un stat normal toate eforturile guvernanţilor, instituţiei preşedinţiei, clasei politice şi societăţii civile ar fi îndreptate către identificarea soluţiilor pentru depăşirea acestui moment economic greu şi crearea de locuri de muncă, şi punerea acestora în practică.

Preşedinţia are însă de azi un alt punct prioritar pe ordinea de zi: modificarea Constituţiei. Invocând rezultatele referendumului, începând de azi partidele politice sunt chemate să îşi exprime viziunea asupra modernizării legii fundamentale a statului român. Ţinând cont de voinţa poporului, de neclarităţile din actuala Constituţie şi de complexitatea procedurii de modificare este evident că o astfel de acţiune nu poate face referire doar la numărul de parlamentari şi de camere.

În noile condiţii sociale şi economice se impune o riguroasă reorganizare administrativ-teritorială a statului prin preluarea atribuţiilor judeţelor de către regiuni, aşa cum se întâmplă în restul statelor Uniunii Europene.

O astfel de organizare ar reduce costurile administrative şi ar permite o mai bună gestionare a fondurilor, inclusiv a celor europene, pentru realizarea obiectivelor de interes public. În contextul acestor modificări este necesară şi existenţa unei Camere a Regiunilor, ale cărei competenţe să fie legate de reprezentarea intereselor comunităţilor locale la nivel naţional şi european.

Din cele deja enunţate, este evident că procesul de modificare a Constituţiei este unul deosebit de complex, iar momentul ales este unul deosebit de prost. Oare se doreşte cu adevărat modernizarea României sau este doar un alt exerciţiu de imagine al domnului Băsescu, într-o încercare discretă de a schimba normele privind mandatul Preşedintelui?

Stimulii Guvernului Boc mai mult imaginari decât reali

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, deţinută de 61 de ţări şi de două instituţii guvernamentale, foloseste investiţiile pentru a susţine dezvoltarea economiei de piaţă şi a democraţiei în 29 de ţări din Europa Centrală şi din Asia.

În calitate de cel mai mare investitor instituţional din România, BERD investeşte atât în sectorul privat cât şi în cel public pe domenii cum ar fi: energia, transportul, infrastructura municipală şi instituţiile financiare. După începerea crizei economice, BERD a căutat soluţii practice, rapide şi eficiente pentru ieşirea din criză.

Într-un raport realizat de Peter Sanfey, responsabilul BERD pe zona Europei de Sud-Est, se aduc grave acuze guvernului României pentru lipsa măsurilor reale de combatere a efectelor crizei.

‘‘Să luăm exemplul României, unde Guvernul a anunţat în februarie 2009 un pachet de stimulare a economiei în valoare de 13 miliarde de euro pentru a ajuta la contracararea celor mai rele efecte ale crizei. Ideea a fost de a aloca cea mai mare parte, de peste 10 miliarde de euro, pentru proiecte de infrastructură. Până în prezent, «stimulii» au fost mai mult imaginari decât reali; prea puţine proiecte au fost demarate, iar efectul lor asupra creşterii economice a fost neglijabil’’, se arată în documentul BERD.

Concluzia acestui raport nu reprezintă o surpriză pentru oamenii de afaceri sau pentru analişti, aceştia atrăgând atenţia în nenumărate rânduri că planul de măsuri anticriză al guvernului Boc nu va avea efecte în economia reală a României. Chiar şi aşa, din planul prezentat numai o parte a fost pusă în practică.

‘‘«Prima Casă» s-a adresat în special locuinţelor vechi, nu dezvoltatorilor, «Primul siloz» nici el nu a funcţionat şi doar 400 de firme din 700.000 au apelat la amânarea acordată de Fisc la plata datoriilor’’, face rezumatul pe scurt Cristian Pârvan, secretar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri.

Încă de pe acum, România este dată drept exemplu de management defectuos în cercurile politice şi economice ale Europei, un exemplu trecut la capitolul ‘‘Aşa nu se face’’.

Ca să fim siguri că nu vom mai ieşi prea curând din datoriile externe, Preşedintele ţării a anunţat că în toamna acestui an este posibil ca România să se angajeze într-un nou împrumut. Să ne ajute Dumnezu!

Viaţa de după congresul PNL

Lupta de idei privind sistemul de alegere a conducerii PNL, pe liste sau uninominal, a fost câştigată în plenul congresului de către Crin Antonescu. Înclin să cred că acest vot s-a datorat în primul rând rezultatelor obţinute la alegerile pentru preşedinţia României.

Un al doilea factor posibil e reprezentat de perspectiva ca liberalii să facă parte dintr-un viitor guvern condus de către un premier liberal deţinând în acelaşi timp şi funcţia de preşedinte al ţării în persoana domnului Crin Antonescu.

Odată depăşit acest moment, aştept, în primul rând din partea Biroului Politic Central, ca tema centrală a ultimei campanii electorale, reforma constituţională să fie trecută de echipa preşedintelui PNL pe unul dintre primele planuri.

Dorinţa liberalilor de a avea o reformă constituţională complexă este una de bun simţ şi care necesită timp pentru a putea fi pusă în practică. Din acest motiv, pentru a evita presiunea timpului, cred că proiectele privind reducerea numărului de parlamentari şi interzicerea migraţiei politice trebuie soluţionate prioritar, nefiind necesară modificarea Constituţiei.

Nu reuşesc încă să înţeleg lipsa de interes a întregii clase politice, inclusiv a PDL, pentru acest proiect de reducere a numărului de parlamentari în condiţiile în care cetăţenii au susţinut prin vot demersul.

Discuţiile cu toţi actorii sociali privind reforma constituţională pot continua în paralel, astfel încât forma finală să reflecte cât mai exact nevoile societăţii româneşti.

Cred că aceste două proiecte politice ar da un semnal pozitiv întregii societăţi. Sper să nu rămână doar la nivelul discursului politic.

Funcţionarii Băncii Mondiale fac treaba Ministerului Muncii

Conform unor surse de presă (www.ziare.com), reprezentanţii Băncii Mondiale au transmis Ministerului Muncii criteriile care vor sta la baza ierarhizării angajaţilor din sectorul de stat. Aceste criterii sunt: responsabilitatea de supervizare şi management, capacitatea de luare a deciziilor, nivelul de supervizare a activităţii proprii, complexitatea muncii, contacte, creativitate, nivelul de cunoştinţe/pregătire şi experienţă.

Modul de lucru al Ministerului Muncii ridică nişte semne de întrebare: cunosc funcţionarii Băncii Mondiale sistemul autohton de încadrare în muncă atât de bine? dacă specialiştii din minister nu sunt în stare să propună criterii de performanţă de ce îi mai plătim? având în vedere dificultatea de implementare a criteriilor propuse de către Banca Mondială, cine are competenţe în a face aceste noi încadrări ?

Cu siguranţă în zilele următoare reprezentanţii ministerului vor face din nou dovada profesionalismului lor prin declaraţii incoerente pe această temă. Chiar aşa, voi ce credeţi? Vom vedea un minister coerent (ar fi prima dată) sau vom auzi nişte bâlbâieli de neînţeles? Oare tipul acesta de imixtiune din partea unui organism financiar extern e rezultatul incompetenţei guvernului sau din cauza faptului că Banca Mondială e unul dintre creditorii României?

1 martie, între tradiţie şi spirit mercantilist

Conform unor legende, obiceiul mărţişorului este asociat cu prima zi a primăverii şi a apărut în urmă cu circa 8000 de ani pe teritoriile dacice. Pe atunci mărţişoarele erau fie nişte pietricele colorate în alb şi roşu înşirate pe o aţă, fie o monedă (sau mai multe) legate cu fire subţiri de lână albe şi roşii. Dacii credeau că mărţişoarele aduc primăvara (în sensul de debut al anului agrar) şi le purtau până cand înfloreau copacii. Alte legende, leagă acest scenariu de înnoire a naturii şi de debut al anului agrar de momentul morţii şi naşterii simbolice a unei zeităţi feminine autohtone - Baba Dochia. Legendele legate de mărţişor sunt foarte multe, fiecare purtând amprenta zonei geografice în care s-a născut. Parte importantă a tradiţiei româneşti, mărţişorul a supravieţuit până în zilele noastre. Din pacate însă, se pare că această sărbătoare devine doar un alt prilej de a vinde ceva. Mai mult decât plăcerea de a dărui simbolic un mărţişor, acum sărbătoarea s-a transformat într-o cursă a cifrelor de vânzări. Gestul simbolic de a dărui din suflet este pe cale de a fi înlocuit cu gestul de a dărui din obligaţie. Ajunge cu pesimismul. Doamnelor, domnişoarelor, noi, bărbaţii, vă mulţumim că ne sunteţi alături şi vă dorim o primăvară caldă. La mulţi ani!