Lupta trebuie dusa pana la capat!

Astăzi încercam să îmi amintesc care este ultimul român neimplicat politic față de care românii au manifestat un val de simpatie.

Nu am reușit să identific nicio astfel persoană în evoluția post-decembristă a României. Cu siguranță actorii fenomenului sportiv au fost cel mai aproape de a genera asemenea emulații, dar nu despre ei discutăm. 

În societatea românească este greu de identificat o persoană care să nu fi obținut avantaje materiale pentru el sau apropiații săi, ca urmare a atitudinii de luptător pentru anumite idei sau principii. Tocmai nevoia de a identifica posibili vectori ai unei societăți responsabile, morale, face ca, după mult timp, apariția unui medic, care își respectă munca și principiile, să genereze în Romania un val de simpatie greu de anticipat, mai ales în condițiile unei aparente blazări a întregii societăți. 

Acestă reacție a societății demonstrează cât de necesară este dezvoltarea unei societăți civile neînregimentată politic, fără interese finarciar-economice, alcătuită din persoane care au realizat, prin muncă, profesionalism și onoare ceva în viață.

Cu siguranță actuala conducere a țării își va pune în funcțiune aparatul de intoxicare și în cazul doctorului Raed Arafat. Sunt convins că tentativele de defăimare sau intimidare aflate în curs de pregătire, vor conduce la o solidaritate și mai mare a oamenilor față de doctorul Arafat.

Deși nu cu mult timp în urmă domnia sa primea unele dintre cele mai înalte distincții ale statului român, după divergențele cu actualii guvernanți și cu Președintele Băsescu, presa guvernamentală încearcă acum denigrarea acestuia. 

Nu m-ar mira ca oamenii puterii să inițieze și alte campanii de manipulare: violențe în cadrul mitigurilor de simpatie, campanii false de strângere de semnături etc.

Un singur lucru este cert: trebuie să luptăm până la capat pentru respectarea simbolurilor atât de necesare societății românești! Trebuie să luptăm pentru reinstaurarea decenței și a bunului simț! Trebuie să redevenim normali!
   

Graba strică treaba!

Decizia Parlamentului de a retrimite spre dezbateri la Comisia de Administrație proiectul de lege privind gestionarea câinilor comunitari, a condus la noi discuții pe forma adoptată inițial de comisie. 

Părerile au fost și de această dată împărțite, soluțiile identificate fiind diferite față de prima variantă, și nu neapărat în bine. Singurul punct unanim acceptat a fost necesitatea soluționării rapide a problemei.

În opinia mea, presiunea societății civile, reprezentată prin ONG-urilor implicate, a produs doar o precipitare a deciziei în cadrul Comisiei de Administrație și la o lipsă totală de transparență. 

Conducerea comisiei a decis ca sedința de lucru să fie una închisă, iar forma finală a raportului asupra proiectului de lege nu a fost facută publică nici măcar membrilor comisiei.  

Lipsa de transparență a dezbaterilor și a asumării solutiilor propuse, precum și graba în care a fost votată legea, a determinat apariția unor contraziceri flagrante în textul normativ. S-ar putea să mă înșel totuși întrucât nu deținem raportul final, care stă sub cheie în sertarul Președintelui de comisie, doamna Sulfina Barbu.

Astfel, deși în lege se arogă dreptul consiliilor locale de a reteritorializa animalele, la un alt articol din aceeași lege se interzice reteritorializarea, fiind chiar drastic sancționată. 

Într-un alt articol se precizează că posibilitatea reteritorializării post-sterilizare se aplică după 30 de zile, fapt care va duce practic la frânarea procesului de sterilizare. Pentru a fi bine înțeles, personal privesc sterilizarea ca una dintre cele mai importante soluții aplicabile acestei probleme. 

 Consider că cele două exemple sunt suficiente pentru a demonstra că forma actuală trimisă către Plenul Parlamentului nu va rezolva problema câinilor comunitari. În mod cert, este necesară o nouă dezbatere astfel încât forma finală a legii să asigure autorităților locale cadrul legal coerent necesar combaterii acestei probleme.

Creati presiune pe alesi !

Prima jumatate a saptamanii o petrec la Camera Deputatilor. Luni, marti si miercuri avem zi de plen pentru votul pe articole, pentru votul final si pentru dezbaterile in Comisia de Industrie si Servicii.
Desfasurarea sedintelor in plen are o preponderenta conotatie politica, aparatul de vot al coalitiei reusind, nu intotdeauna conform regulamentului Camerei, sa adopte proiectele de hotarare.
Din fericire, in comisie, discutiile depasesc apartenenta politica si reflecta experienta fiecaruia dintre deputatii alesi. In acest fel, din dezbarerea comisiei, reies de cele mai multe ori amendamente utile pentru fiecare proiect de hotarare.
Dezbaterea in sedinta comuna a celor doua camere ale Parlamenului a proiectului de lege privind rectificarea bugetara a avut o deosebita incarcatura politica.
Este evident ca, dupa doar patru luni, politica economica si fiscala a guvernului PDL-PSD reprezinta un esec, iar parlamentarii coalitiei de guvernare au pierdut deja contactul cu cetatenii.
Astfel, incapacitatea guvernului de a stabili masuri pentru dezvoltarea economica si implicit pentru cresterea sumelor colectate la buget, ii pune pe parlamentarii coalitiei in situatia de a sustine masuri impotriva cetatenilor. Astfel, masina de vot din Parlament a ajuns sa sustina masuri de crestere a fiscalitatii pentru angajati/angajatori si de reducere a bugetelor ministerelor ca un mod de a depasi criza.
Revenind la programul meu, a doua jumatate a saptamanii o petrec in legatura stransa cu locuitorii sectorului 6. Mare parte dintre ei nu inteleg foarte bine mecanismele functionarii economiei. In acest fel ajung sa raspund la intrebari de genul : Cum este posibil sa primim mariri de pensie de doar 2 lei, adica 2 paini ? Cum este posibil ca Parlamentul sa aprobe masuri de crestere a impozitelor in conditiile in care numarul somerilor creste pe zi ce trece ? Daca oamenii raman fara locuri de munca, cine o sa mai plateasca impozitele ? Cine o sa mai contribuie la fondul de pensie ? Cum este posibil ca Parlamentul sa lase ministerele fara bani pentru salarii si pentru investitii? Cum este posibil ca Parlamentul sa lase administratia locala fara finantare pentru proiectele deja incepute?
Anul acesta este unul in care presiunea societatii civile asupra decidentilor politici trebuie sa atinga cote maxime. Monitorizarea continua venita din partea societatii civile poate asigura sau limita tendintele abuzive venite din partea guvernantilor. Numai in acest fel parlamentarii vor ezita sa voteze legi care sunt impotriva cetatenilor, legi care pot afecta grav economia Romaniei, dar care sunt in folosul grupurilor de afaceri apropiate Guvernului Boc, atat de mult blamate de catre presedintele Basascu pe perioada mandatului guvernului anterior.