Obiceiul de a împrumuta bani este unul vechi și pe meleagurile mioritice. După anii '90 obiceiul de a împrumuta a fost preluat ca o activitate de bază de către unele persoane sau grupuri care solicită în schimbul acestui serviciu o dobândă mult mai mare decât cea din piața bancară. Împrumuturile se fac pe baza actelor întocmite la notariat, suma trecută în acte fiind de regulă cea împrumutată plus dobânda și având o garanție de câteva zeci de ori mai mare.
Adeseori datornicii ajung să returneze sume cel puțin duble decât cele împrumutate și chiar să cedeze proprietăți, sub presiunea amenințării folosirii actelor de violență din partea creditorilor neoficiali. O inițiativă legislativă pe această temă a fost adoptată săptămâna aceasta în Camera Deputaților. Forma adoptată nu creează cadrul legal necesar pentru a conduce la dispariția fenomenului și la condamnarea cămătarilor. Este o lege alcătuită din 3 fraze, două definiții interpretabile preluate din DEX și una cu prevederi referitoare la pedeapsă. Reglementarea infracțiunii de camătă este însă prevăzută în noul Cod penal deja adoptat, aceste prevederi intrând în vigoare după aprobarea legii de aplicare a Codului penal. Manipularea celor de la PDL a continuat și pe această temă: în timp ce acuzau în mass-media că opoziția susține cămătăria, punctul de vedere al Guvernului este de a nu susține propunerea legislativă a propriilor colegi de partid inițiatori. Nu am votat și nu voi vota o lege doar pentru intenția care a stat la baza ei. Am votat întotdeauna legi care pot produce efecte benefice în domeniile de adresabilitate. Votul meu la aceasta lege a fost "abținere". Acest lucru nu înseamnă că am votat pentru continuarea cămătăriei, ci pur și simplu că doresc o lege clară, aplicabilă, care să ducă la dispariția activității de cămătărie.
Astăzi am văzut liderii partidului principal de guvernământ susţinând, la câteva ore diferenţă, două iniţiative legislative importante a căror fundamentare era bazată pe principii total contradictorii.
Astfel, aparent pentru o mai bună reprezentare a intereselor românilor din diaspora, democrat-liberalii au solicitat înfiinţarea unei noi comisii permanente în cadrul Camerei Deputaţilor. De fapt, prin refuzul de a înfiinţa o subcomisie, aşa cum au propus partidele de opoziţie, ei au certificat interesul real al iniţiatorului: maşină, secretară, consilieri, deplasări în străinătate şi alte costuri ce urmează a fi susţinute din bugetul public.
În acelaşi timp, tot astăzi, am văzut cum premierul Boc a ieşit în conferinţă de presă pentru a susţine proiectul de lege iniţiat de Guvern privind revizuirea Constituţiei; discuţia despre un Parlament unicameral implică inevitabil şi o reducere a cheltuielilor de funcţionare.
Cum reduceţi domnule Boc cheltuielile de funcţionare a Parlamentului înfiinţând prin subordonaţii dumneavoastră pe linie de partid din Camera Deputaţilor o nouă comisie parlamentară permanentă?
Această atitudine a democrat-liberalilor ne arată adevărata lor faţă: la televizor şi în discuţiile cu sindicatele, pentru că dă bine, guvernul şi PDL acuză duritatea crizei economice şi refuzul partidelor de opoziţie de a îmbrăţisa reforma statului, iar în realitate, domnii portocalii îşi răsplătesc slujitorii credincioşi, probabil celebrul domn Wiliam Brânză în acest caz, cu maşină, secretară, consilieri şi cheltuieli de deplasare decontate din banul public.
Pentru că mediocritatea reprezentanţilor guvernului şi ai partidului majoritar este deja subiect de bancuri, şi astăzi, ei ne-au demostrat că bancurile pornesc de la un fapt real: proiectul de lege iniţiat de guvern vine după doar o zi de la aprobarea înfiinţării comisiei pentru revizuirea Constituţiei în plenul Parlamentului României, având practic acelaşi obiect de activitate.
Saptamana trecuta am demarat o ampla campanie de consultare a cadrelor didactice din cartierul Militari cu privire la proiectul de lege vizand educatia nationala, initiat de Guvern si aflat in dezbatere in Parlament.
Raspunsurile din partea cadrelor didactice au fost, dupa cum ma asteptam, extrem de critice la adresa Guvernului. Dintre toate scrisorile si mail-urile primite, cel trimis de catre doamna Dana D. (din motive de siguranta pentru dumneaei nu ii voi dezvalui intreaga identitate) este socant prin rationalitate si viziune. Il reproduc in continuare:
"Sunt invatatoare de peste 30 de ani dar un dezastru mai mare decat ceea ce vad acum in aceasta lege a invatamantului, care in paranteza fie spus nu e facuta nici de oameni ai legii, nici de oameni din invatamant si nici macar de cunoscatori ai limbii romane, nu am vazut nici pe vremea regimului comunist. Acum voi argumenta deoarece am citit legea foarte bine si credeti-ma ca am ramas interzisa. 1. desfiintarea titularizarii in sistem deci contract de munca determinat pe un an, adica in fiecare an trebuie sa fie de acord consiliul de administratie sa mai lucrezi acolo; asta inseamna ca nu poti lua un credit la banca pentru ca ai contract pe termen determinat; daca nu esti simpatic directorului, primarului. Sa nu uitam ca in acest consiliu sunt majoritari oameni din afara scolii in formula 4 de la primarie, 4 din partea parintilor si 4 cadre didactice. Poti fi dat afara si nu exista in lege stipulat un for la care sa contesti evaluarea si masura data. Prin aceasta, practic dispare miscarea personalului didactic de bunavoie deoarece nu vor avea curaj sa plece de la scoala la care sunt si se incurajeaza dictatura directorului numit pe criterii politice si a primarului care e ales politic. Deja la noi in scoala directorul isi freaca mainile gandindu-se ca va scapa de cei cu ciocul mare. 2. Desfiintarea contractelor colective de munca, drept consfintit prin constitutie, pentru ca in lege se vorbeste doar de contract individual. Profesorii vor deveni caii de bataie pentru primari, activistii politici, diversi imputerniciti si bagatori de seama, vor deveni zilieri pentru a lucra pe mosia primarului sau a consilierului local. 3. O sponsorizare incorecta a invatamantului privat care si asa era gras finantat (vezi principiul "fondurile merg dupa elev"; principiu altminteri corect, insa care va fi folosit cu abilitate de cei care isi cunosc scopurile); acesta e singurul invatamant unde se zice ca se (mai) face carte, pentru "copiii oamenilor de nadejde " ai sistemului, cu salarii si conditii deosebite de trai. 4. Legea Educatiei pare a fi un proiect aberant, in care se da mana libera experimentelor de tot felul: s-a spus ca se micsoreaza stresul elevului, dar, in acelasi timp, el va da mai multe examene din clasa a II-a pana în clasa a IX-a, in plus fata de acest moment, din doi in doi ani. Si as putea continua asa la nesfarsit pentru ca sunt enorm de multe greseli, ineptii si chiar idiotenii cum e la art. 82 aliniatul 2: „componenta consiliului de administratie (ORGANUL SUPREM IN SCOALA), nu apare LIDERUL DE SINDICAT CA OBSERVATOR. Daca doriti si altele va stau la dispozitie si concluzia mea este urmatoarea: prin insasi textul de mai sus se prezinta, mascat este adevarat, ce trebuie facut de catre cel ce doreste sa fie cadru didactic: POLITICA, MITA, PILE, RELATII, CUNOSTINTE.
Politizarea excesiva, darea si luarea de mita, traficul de influenta vor fi elementele care vor participa la ingenuncherea invatamantului romanesc viitor."
In fata unei astfel de marturii parca iti vine sa strigi: Romania trezeste-te!!!
Intr-o iesire publica de astazi Presedintele tarii ne-a asigurat ca “ma voi plimba pe santiere si macar si din curiozitate o sa merg pe aceste santiere. (...) Ma voi deplasa sa vad ce se intampla cu cele 9 miliarde alocate investitiilor", a spus Basescu. La prima vedere aceasta pare o declaratie normala a unui om de stat.
Totusi pentru cei care cunosc atributiile presedintelui si ale premierului aceasta declaratie nu face dacat sa confirme starea de fapt cu care se confrunta Romania. O stare conflictuala intre institutiile statului, cu un presedinte care prin interferentele sale creeaza haos si incertitudine, fiind pe rand prim-ministru, presedinte al CSM, presedinte al PDL, sef al CSAT si alte multe functii in comitii si comitete.
In activitatea mea de deputat al Parlamentului Romaniei, nu am facut din atacurile la presedinte un mod de a face politica. Este cert insa ca acesta isi depaseste atributiile conferite de Constitutie. Iata care sunt acestea, conform legii fundamentale a statului roman:
CAPITOLUL II - PRESEDINTELE ROMANIEI
ARTICOLUL 80: Rolul Presedintelui
1. Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii.
2. Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice.
ARTICOLUL 91: Atributii in domeniul politicii externe
ARTICOLUL 92: Atributii in domeniul apararii
ARTICOLUL 93: Masuri exceptionale
ARTICOLUL 94: Alte atributii: a) confera decoratii si titluri de onoare;
b) acorda gradele de maresal, de general si de amiral;
c) numeste in functii publice, in conditiile prevazute de lege;
d) acorda gratierea individuala.
Eu unul consider ca aplecarea presedintelui catre domenii ce nu fac parte din atributiile sale reprezinta un lucru grav, o incalcare a legii, fapt pentru care exista si sanctiuni. Din ratiuni pur electorale, domnia sa si partidul din care face parte, desi este Presedinte al statului, intreprind doar actiuni de imagine cu grave efecte insa in planul stabilitatii mediului social intern.
Mai evident decat atat, dar si mai deranjant, este faptul ca detinatorul de drept al acestor sarcini, adica premierul, este depasit de situatie. Prin declaratia acestei zile, practic si Presedintele confirma realitatea dureroasa : guvernul nu gestioneaza corespunzator situatia investitiilor (atat de mult anuntate ca motor al iesirii din criza, dar care nu vor mai exista intrucat rata incasarilor la bugetul de stat scade dramatic de la luna la luna).
Domnule Basescu, Romania este in pragul colapsului total (incapacitatea de plata a pensiilor si a salariilor, falimentarea IMM-urilor, grad de indatorare exagerat si periculos a statului).
Perioada prin care trecem este cu siguranta una nefasta. Eu cred ca pentru a putea depasi acest moment cu toti avem nevoie de realizari pe toate planurile : economic , social, politic. De ceva vreme incerc sa gasesc aspecte pozitive care sa imi ofere speranta ca lucrurile merg spre mai bine. Realitatea nu tine insa cu noi. Pe plan economic, lipsa de reactie a guvernului face ca, de la inceputul anului, sa resimtim din plin efectele crizei financiare mondiale. Poate ca un plan de masuri cu impact asupra mediului ecomonic ar fi atenuat din efectele negative create de criza. Din punctul meu de vedere, impovararea fiscala a IMM-urilor, lipsa prioritatilor bugetare viabile (cum ar fi dezvoltarea infrastructurii) si brambureala in repartizarea bugetului vor avea efecte distrugatoare asupra omului de rand si asupra sectorului cel mai dinamic al economiei, adica IMM-urile. Pe plan social este clar ca nu putem vorbi de un sistem de valori, societatea mergand intr-o directie pe care nimeni nu o controleaza. Avem de a face cu ceea ce sociologii numesc societate anomica, adica acel tip de societate in care indivizii sunt izolati si nu impartasesc un set de valori unitar. Pe romaneste, fiecare e cu treaba lui si nu prea il intereseaza de restul. Apartenenta la comunitate este un sentiment prezent doar prin carti. Dezgustul omului de rand fata de clasa politica se traduce in lipsa de respect fata de legile tarii, fata de politistul care vrea sa faca ordine, fata de ziua votului si putem continua. Pe plan politic, desfasurarea sedintelor parlamentului pentru adoptarea bugetului de stat pe anul 2009 a aratat ca in urmatorii ani, majoritatea de 75 % a coalitiei PDL-PSD nu are de gand sa tina cont de nimic, nici macar de lege. Si totusi, in aceste zile, traiesc un moment al bucuriei. In prima decada a lunii martie sarbatorim Martisorul, sarbatoare dedicata inceperii primaverii, prospetimii, femeii si victoriei binelui asupra raului .
Este ocazia de a oferi flori si mici cadouri persoanelor dragi de sex feminin. Este ocazia de a arata cu toti ca suntem mai buni, mai preocupati de soarta celor aflati alaturi de noi.