Pentru Traian Băsescu, torţionarii comunişti sunt eroi naţionali

Ne-am obişnuit cu ipocrizia crasă a Preşedintelui, ne-am obişnuit cu lejeritatea cu care subminează sistematic credibilitatea instituţiilor statului şi implicit a siguranţei naţionale, însă mi-aş dori să nu ne obişnuim cu bătaia de joc şi umilirea la care sunt supuse în aceste zile victimele regimului comunist şi ale revoluţiei din 1989.

Deşi România se află în cea mai gravă criză economică şi socială din întreaga sa istorie din cauza guvernului incompetent girat de către domnul Traian Băsescu, se pare totuşi că Preşedintele republicii îşi găseşte timp şi de altceva.

Pe 26 aprilie 2010, Traian Băsescu semna decretul prezidenţial 448 din care cităm: "Preşedintele României decretează: Se conferă Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari: domnului sublocotenent în retragere Homoştean Ioan George".

Cine este însă Homoştean Ioan George? În perioada comunistă, George Homoştean a coordonat activitatea ministerului de Interne - implicit şi a Securităţii - timp de 9 ani, ca ministru în cabinetele conduse de Ilie Verdeţ şi de Constantin Dăscălescu între anii 1978 - 1987.

CV-ul de nomenclaturist nu a fost suficient să-l împiedice pe preşedintele Traian Băsescu să-i confere Ordinul Virtutea Militară, cea mai înaltă decoraţie militară pe care o poate conferi statul român pe timp de pace. Decretul, prin care au fost decoraţi şi alţi foşti militari, a fost semnat pe 26 aprilie 2010, cu ocazia Zilei Veteranilor de Război.

Preşedintele Traian Băsescu nu a ţinut cont nici de sentinţa definitivă şi irevocabilă dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care l-a găsit vinovat pe George Homoştean de coordonarea asasinării a trei persoane în aşa numitul dosar Autobuzul.

Dosarul de torţionar al lui George Homostean este imens iar decorarea acestuia reprezintă cea mai gravă ofensă adusă victimelor comunismului şi martirilor revoluţiei.

Iată ce zicea Preşedintele statului pe 18 decembrie 2006, în plenul Parlamentului, în încercarea de a condamna comunismul pe baza celebrului raport Tismăneanu: În numele statului român, îmi exprim regretul şi compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii.

Trageti singuri concluziile.

Blestemul unei crime in ziua de Craciun

Deşi la momentul evenimentelor din ‘89 aveam doar 14 ani, pentru mine amintirea comunismului este vie în memorie aşa cum l-am perceput eu, ca un sistem în care nu aveai voie să spui ce gândeşti, în care fiecare dintre noi ca om în sine nu reprezenta nimic. Cred că nimeni nu ar trebui să facă referire cu regret la acele vremuri sau la comuniştii ce conduceau destinele ţării în acea perioadă.

Astăzi, la 20 de ani de la evenimentele din ’89, voi merge la muncă pentru a participa la depunerea jurământului de investire a Preşedintelui ţării pentru un nou mandat. Acest Preşedinte este, asa cum recunoştea şi el în urmă cu ceva timp, un comunist. Nimic mai mult de spus despre această zi, care nu ne face cinste ca naţiune şi care arată că, deşi în România nu mai avem comunism, suntem conduşi în continuare de comunişti.

Zilele acestea cu toţii trebuie să rememorăm imaginile cu eroii jertfiti pentru libertate şi democraţie. Rememorăm crezul şi speranţele ce i-au făcut pe mii de români să pună ţara mai presus de viaţa lor. Rememorăm acele zile cu speranţa că poate următorul Preşedinte nu va mai fi un comunist.

Oare aceasta este răsplata pentru uciderea ultimului conducător comunist în ziua de Crăciun?