Cum ne vad victimele mineriadelor?

Săptămâna asta am invitat membrii liberali din cartierul Militari la o discuţie pe tema posibilei alianţe cu PSD-ul. Discuţia, destul de aprinsă în unele momente, a evidenţiat multe argumente pro şi contra, însă un singur lucru a fost susţinut de ambele părţi: trebuie să facem tot ce este posibil pentru a înlătura de la guvernare molima PDL-istă. Doar aşa putem începe reconstrucţia statului român.

Pentru noi, liberalii din sectorul 6, principalul adversar politic de a lungul timpului a fost întruchipat de social-democraţi. Lupta cu foştii nomenclaturişti în anii de după revoluţie, lupta Convenţiei Democrate în 1996 şi a Alianţei Dreptate şi Adevăr în 2004 constituie repere deosebit de puternice în mentalul colectiv al votanţilor anti-stânga.   

Suntem mulţi cei care nu am uitat imaginile mineriadelor sau "marea baroniadă PSD-istă". De aceea, pentru noi cei de dreapta, o posibilă alianţă cu actualii reprezentanţi ai stângii aduce zbateri interioare deosebit de puternice.

Rămâne însă o întrebare la care trebuie să găsim cât mai repede un răspuns: a face "tot ce este posibil" pentru a înlătura actuala guvernare malignă, înseamnă inclusiv să ne aliem cu un adversarul politic din ultimii 20 de ani? Desigur, mi-aş dori ca această întrebare să nu fie una retorică.
 

Alianţa de centru-dreapta!

Înainte de a fi om politic sunt om, un om cu capul pe umeri  şi nu doar cu capul între urechi. 

Deşi situaţia socială, politică şi economică actuală este una deosebit de dificilă, în multe momente acţiunile Partidului Democrat şi ale preşedintelui Băsescu aducând atingeri grave principiilor deomcratice şi statului de drept, eu cred că soluţia liberalilor pentru a ieşi din această criză generalizată trebuie aplicată rapid, însă cu respectarea principiilor pe care le susţinem. 

Mă refer aici la implementarea conceptului de stat minimal.

Legat de mult trâmbiţata alianţă PNL-PC, vă pot spune, cunoscând câţiva membri ai Partidului Conservator destul de bine prin prisma activităţii parlamentare, că avem multe lucruri în comun. Avem de scos o ţară, ţara noastră, dintr-o criză generală în care se afundă pe măsura trecerii timpului.

Cu toate acestea, pentru mine este greu de digerat o astfel de alianţă; este foarte greu de acceptat o colaborare cu anumite persoane "de la ei" având în vedere trecutul lor.